Oamenii îşi arată adevăratul chip atunci cînd trec prin situaţii critice

Criza mondială din finanţe ne atinge pe toţi, cu toate asigurările date de guvernatorul Băncii Naţionale. Iar în vremuri de criză oamenii devin nervoşi şi încep să vorbească. De exemplu, despre nişte salarii nesimţite de bugetari. Sau despre nişte Loganuri, nu multe, vreo 10 mii,achiziţionate tot din bani publici, la nişte preţuri la fel de nesimţite, de la aceeaşi, mereu aceeaţi firmă, de 4 ani încoace.

În vremuri de criză actori,cîntăreţi, ziarişti îşi abandonează de-a valma reputaţie, carieră, crezuri şi sar în braţele primitoare şi mînjite ale politicienilor. Campioni ai dreptăţii sau ai mătreţii stau la coadă la uşa partidului, hipnotizati de promisiuni pe care pînă ieri le detestau.

E criză şi unii dintre noi devin agitaţi. Mititelu vede, sau crede că vede nişte ciudaţenii în arbitrajul lui Bogaciu. Paranoic sau nu, şeful Craiovei dă nişte declaraţii oricum banale pentru aceste timpuri în care şefi de federaţie şi de ligă se trimit reciproc la puşcărie sau la bordel, în funcţie de aptitudini. Paranoic sau nu, Mititelu nu e nici primul şi nici ultimul conducător de club care ţipă cînd simte o mînă în buzunar. (Nu-i exclus să fie chiar a lui). Dar pedeapsa pe care o primeşte miroase a răzbunare.

Sînt, ca şi tine, un bun plătitor de taxe şi impozite din care domnii Olozs sau Abraham îşi trag salarii de lux şi am dreptul să mă întreb: în alea 3 miliarde nu intra şi refuzul lui Mititelu de a sta capră, astă- vară, ca să fie salvat Pinalti? Ca devotat şi fidel platitor de taxe şi impozite din care Poliţia să-şi echipeze Loganurile pentru Războiul Stelelor, am dreptul să-mi amintesc cum arbitrul Kovacs a prelungit 8 minute meciul cu pricina (Universitatea Craiova-Ceahlăul)? Sau cum, cu o etapă mai devreme, Liga a încercat să mascheze blatul dintre Ceahlăul şi Pol