Cele patru scrisori ale Marthei Bibescu către Antoine Bibescu - deşi nedatate - sunt, evident, din anul 1917. Şi asta pentru că, ele se referă în exclusivitate la moartea prin sinucidere a lui Emmanuel, fratele lui Antoine şi vărul lui George Valentin Bibescu, soţul Marthei. Cei trei: Martha, Antoine şi Emmanuel erau foarte apropiaţi. Frumoşi şi inteligenţi, cei doi fraţi aveau o forţă de seducţie care atrăsese spre ei multe personalităţi, printre care şi pe Marcel Proust.
Dacă între Antoine şi Martha se stabilise o complicitate mai mult ironică, între Martha şi Emmanuel (1875-1917) a existat întotdeauna o afecţiune rezervată şi melancolică, datorată, desigur, doar firii lui Emmanuel. Acest mod de a fi o atrăgea irezistibil pe exuberanta Martha, care încercase, evident, să lupte cu el. Portretul lui Emmanuel, care se conturează din scrisori, este al unei personalităţi covârşitoare prin inteligenţă, bun simţ şi superioritate morală. Martha recunoaşte că el a avut un rol formativ decisiv în viaţa tinerei care fusese. "El m-a învăţat să am sentimente. Nu avusesem decât idei".
Ghislain de Diesbach, în excelenta lui monografie, Prinţesa Bibescu. Ultima orhidee (Ed. Vivaldi, 1998) descrie foarte bine situaţia celor doi: "Fără îndoială că Emmanuel nu e lipsit de sensibilitate, dar e incapabil să-i dea Marthei ceea ce ea aştepta de la el. Viaţa lui intimă e complet necunoscută şi îşi va duce cu sine secretul în mormânt. Scrisorile lui, scurte şi tot mai rare, ajung să o convingă pe Martha că a urmărit un ideal creat de nevoia ei de a iubi şi că Emmanuel nu e acela care o va salva din naufragiul conjugal.
Martha se afla la Saint-Moritz când a aflat, în august 1917, de moartea lui Emmanuel, din telegrama lui Antoine: "Am pierdut totul. Emmanuel a murit ieri." Disperat, Antoine voise şi el să se sinucidă. Martha, la rândul ei, a fost profund marcat
