Este ziua a sasea, in care Marele Creator si-a terminat, si-a desavarsit creatia.
"Si-n ziua a sasea Si-a implinit Dumnezeu lucrarea pe care o facuse, iar in ziua a saptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le facuse." (Facerea - Intaia carte a lui Moise, II (1-3)). Cu alte cuvinte, ziua a sasea este o zi a sfarsitului. Poate de aceea este considerata si ziua mortilor, pe tot parcursul anului, si se da de pomana in "mniatu" (numele) lor, iar in foarte multe locuri, parastasele se fac tot sambata. Zicala "S-a dus pe apa sambetei" implica si ideea de pierdere pentru totdeauna, dar si pe aceea ca apele ar apartine, in aceasta zi, mortilor, altei lumi, altei forme de viata. Imi amintesc ca mama ne spunea mereu: "Sa nu incepeti un lucru nou sambata!".
Zi de pregatire
Daca pentru unele confesiuni este sarbatoare, fiind socotita ziua a saptea, iar pentru altii zi libera, pentru taranii din Maramures, sambata este o zi pregatitoare, in vederea duminicii, a participarii la Sfanta Liturghie. "Macar o persoana dintr-o casa trebuie sa asculte cuvantul lui Dumnezeu, ca sa aduca binecuvantarea in familie. Dar, de fapt, nimanui nu-i este iertat sa lipseasca, decat aceluia ce zace in pat si nu poate sa umble", imi spune preoteasa Maria din Desesti. In privinta drumului spre Casa lui Dumnezeu, mama zicea urmatoarele: "Fiecare pas pe care il faci pa drumu' cata biserica iti este luat in sama, ti-i socotit ca un dar pa care i-L aduci Lui. Si daca margand te intalnesti cu un cersetor si nu ai la tine decat banutii aceia de pus pa talger, apoi sa-i dai saracului, ca mana aceea intinsa nu-i mana lui, ce a Domnului Iisus. Da. Ase ne spune mama batrana".
Si daca ma gandesc bine, tot ceea ce stiu despre ziua de sambata, stiu de la parintii mei, mai precis din relatarile mamuchii. Ea a fost crescuta de bunici, de crasnicul caruia ii zicea Batra
