Cine credea ca problema proprietatilor talharite de statul comunist este de domeniul trecutului s-a inselat.
Dupa ce au calculat profitul electoral, parlamentarii au decis in favoarea chiriasilor, mai tineri, mai plini de energie si relatii decat fostii proprietari, multi dintre ei urmasi plictisiti si demoralizati de greaua mostenire a unei averi praduite de comunisti si postcomunisti. Cu atat mai mult cu cat multi dintre parlamentari sunt beneficiarii averilor private luate cu japca de statul comunist. Asta a fost cu greaua mostenire comunista, era grea de premii si cadouri pentru cei care s-au agatat de putere. Restul, adica datoriile, mizeria, saracia, mentalitatea, a picat in carca oamenilor obisnuiti sa se descurce cu ele.
Probabil ca nicaieri in spatiul ex-sovietic, cei care au ajuns la putere nu au stiut sa gestioneze mai bine frustrantul trecut comunist, decat nostalgicii postcomunisti din Romania. De altfel, omul care a facut propunerea ca restituirea caselor furate de statul comunist sa fie suspendata este si un beneficiar al grelei mosteniri. Este seful putred de bogat, si nu numai al unui partid de buzunar. Banii lui au miros. Miros a beciuri securiste, in care au fost pusi la pastrare si inmultire pe vremea cand securistii nu indrazneau, ca azi, sa faca afaceri la lumina zilei. Pentru ca are probleme cu imaginea publica, dupa ce a incercat zadarnic sa-si spele dosarele si si-a aruncat fiica in ghearele anticoruptiei, initiatorul legii a dat si el un ban sa stea in fata, pe prima pagina a tabloidelor, pe care a inundat-o de lacrimile varsate in calitate de cetatean de rand pe mormantul sotiei si la capataiul tatalui, om de 90 de ani, captiv pe un pat de spital al bolii si al capriciilor politice ale fiului. Facand apel la sensibilitatea electoratului pensionabil, omul a infiintat in colegiul unde candideaza, si o organizatie care trimite
