Casa, cocotata in varful unui deal numit Magura, avea tot ce era de trebuinta pentru o viata indestulatoare.
Nutu, om gospodar si iubitor de animale, dupa ce a terminat cu armata, a ales sa traiasca acolo, in ograda parinteasca, in poiana inconjurata de paduri de fag si de brad. Singurul vecin, Muntele Vladeasa, este martor la truda lui zilnica si la bucuriile legate de animalele pe care le creste, de sotia Susana, luata de "jos", din sat, si de Mariuca, un inger de fetita, care toata ziua pune intrebari, se joaca cu papusile pe care le imbraca si dezbraca de 20 de ori pe zi, isi face de lucru printre animale si chiar pe sub cai, fara a avea nici o teama. Vorbeste cu mieii si cu puii de gaina. Ce mai! Face instructie serioasa cu ei. A invatat si unele poteci prin paduri, dar nu se aventureaza prea departe.
Astazi, Nutu a primit veste din sat ca poate lua ceea ce a solicitat. Are de mers cam 4 kilometri pana in Sacuieu, comuna de care apartine si Magura, pe o poteca ce coboara de-a lungul unei coaste de deal, prin padure. Majoritatea drumului l-a facut alergand, asa ca intr-o jumatate de ora a ajuns la destinatie. A bagat intr-un rucsac "comoara" primita, a multumit, s-a uitat cu drag sus, spre Magura, unde casa lui se vedea cat o cutie de chibrituri, si s-a grabit sa ajunga acolo, pentru a face surpriza promisa Mariucai. Ce mai! Odata implineste omul 4 ani! Impactul a fost napraznic. La vederea puiului de ciobanesc mioritic, Mariuca nu mai stia ce sa faca de bucurie. Cu toate impotrivirile parintilor, bietul catel era strans in brate, pupat, tras de urechi si de coada, culcat, leganat, plimbat peste tot, bagat in cos. Ce-i drept, si el raspundea la rasfat, spaland-o pe Mariuca pe fata, pe urechi, pe maini, i se rupea coada de atata "munca". Copil si caine au ramas nedespartiti. A fost botezat Labus. Mariuca era tare multumita, avea si ea un fratior.
