"Ajutati-ma sa am incredere in mine"

Stimata redactie si dragi prieteni ai revistei,

Sunt fericita ca va scriu, ma bucur ca am incredere s-o fac. Desi am numai cuvinte de lauda la adresa intregii reviste, trebuie sa recunosc ca rubrica "Asul de inima" ma atrage in mod deosebit. Pentru ca in cadrul acestei pagini, raspunsurile sunt de o calda si maxima competenta, nemaiintalnita in alta publicatie, am sa va cer si eu ajutorul moral pe care l-ati dat tuturor solicitantilor, mai mult sau mai putin disperati. Problema mea este una... psihologica, sa-i spunem. Nu-mi cunosc prea bine identitatea. De fapt, nu ma cunosc aproape deloc. Probabil ca nu sunt unica in lume, dar m-am saturat sa mi se tot spuna ca sunt aiurita. Sunt o fire extrem de contradictorie si, prin urmare, sunt nestatornica, nehotarata, suspicioasa si cate si mai cate. In general, despre o fata frumoasa (inalta, blonda, ochi albastri, 19 ani) se spune ca daca e frumoasa, nu este neaparat si desteapta. Nu ca as avea pretentii sa mi se recunoasca cea din urma calitate, dar nici sa fiu tratata ca o papusa fara minte nu-mi convine.

Ce vreau eu de la dumneavoastra? Vreau sa ma ajutati sa am incredere in mine si in oameni. In general, poate din prea multa prudenta, ma comport cu sarcasm. Oricat as incerca sa fiu amabila, sunt catalogata drept o "tipa a dracului". Si ma supara, pentru ca n-am nici un gand rau la adresa nimanui, si chipul meu este o carte deschisa, chiar si pentru cel mai nepriceput psiholog. Am sa va dau si un exemplu. De cand ma stiu, sunt o persoana cu frica lui Dumnezeu, deci greselile mele sunt o idee mai reduse, atat cele savarsite cu gandul, cat si cu fapta. Mai mult cu vorba gresesc. Deci, fiind mai calculata in actiuni compromitatoare, de 19 ani de cand exist, m-am ferit de rusine. Chiar si numai ascultarea unor injurii sau simple glume deloc ortodoxe ma facea sa rose