Intalnirea europeana care a avut loc saptamana aceasta la Bruxelles a aratat pana la ce extreme poate duce dusmania fatisa dintre un presedinte si seful Guvernului si cat de grave pot fi efectele acestei rivalitati publice asupra imaginii tarii lor. Spre satisfactia greu de ascuns a delegatiei romane (Basescu si Tariceanu), cei care si-au pus poalele in cap fara retinere au fost polonezii (asta daca lasam deoparte obisnuitele iesiri de saltimbanc ale lui Berlusconi, care de data asta le-a sugerat liderilor inmarmuriti ca ar fi bine ca Rusia sa fie primita in UE). Psihodrama poloneza se anunta de multa vreme, insa nimeni nu se astepta ca ea sa rabufneasca intr-un asemenea mod. In Polonia, ca si in Romania, constitutia spune ca politica externa este de resortul guvernului. Nimic nu impune in practica prezenta presedintelui la summiturile europene.
In Polonia, ca si in Romania, dusmania dintre presedinte si premier se etaleaza zilnic. De asta data, premierul liberal, Donald Tusk, a facut tot posibilul pentru a-l impiedica pe presedintele conservator, Lech Kaczynski, sa vina la Bruxelles. Mai intai l-a implorat "in genunchi" in direct la radio sa stea acasa si sa lase sa vina in locul lui ministrul de Externe, pentru ca in discutii si negocieri tehnice, pe timp de criza, e nevoie de o expertiza reala, iar regulile summitului nu acorda decat doua scaune fiecarei tari. Kaczynski a raspuns solemn ca el va merge, pentru ca trebuie sa se vada cu egalii sai. Actul doi: in ziua plecarii, premierul i-a refuzat lui Kaczynski o aeronava. Imperturbabil, Kaczynski s-a dus la aeroport si a venit cu un avion de pasageri.
La Bruxelles, serviciile de securitate au fost obligate sa-l lase pe Kaczynski sa intre in cladirea Consiliului, protocolul facand imposibil un refuz. Asa incat, spre disperarea si rusinea lui Tusk, europenii s-au trezit (lovitura de tea
