Daca e sa dam crezare poetilor, sfarsitul toamnei este un anotimp al tristetii si al singuratatii. Sa ne temem de el? Sa dam fuga la medic, ca sa ne tratam impotriva anotimpului neprielnic, sau sa folosim singuratatea sufleteasca in care suntem impinsi, pentru a ne regasi pe alte coordonate decat cele ale vietii de zi cu zi? Pentru ca vremea confruntarilor se apropie, am pus aceste intrebari unor oameni pentru care melancolia nu e doar o stare de spirit autumnala, ci si un indemn creator: colegii nostri de la revista "Formula AS"
ADRIANA BITTEL
"Cred ca melancolia autumnala e o tristete de lux"
Cred ca un om cu obligatii si responsabilitati, cu viata ritmata de "munci si zile", nu prea aluneca in reverii melancolice, fiindca simtul datoriei e un antiderapant eficace, te tine cu picioarele pe pamant. Taranii, de pilda, nu cunosc aceste stari maladive, motivele lor de tristete nu sunt atat de inefabile. Melancolia este pentru cei care au timp de stat degeaba, pentru singuratici si egoisti. Sigur ca suntem dependenti de lumina, ca zilele scurte si mohorate, vantul inghetat, lipsa culorilor naturii ne influenteaza dispozitia, dar cand esti preocupat de cei care depind, intr-un fel sau altul, de tine si de munca ta, cu atat mai mult te mobilizezi impotriva impulsului depresiv. Chiar daca trezitul pe intuneric, ploile monotone, disconfortul frigului nu-ti dau tocmai o buna dispozitie, prioritatile nu tin cont de vreme, ci de vremurile la care esti nevoit sa te adaptezi, mobilizandu-ti toata energia. Oamenilor le place grozav sa se planga mereu. Vara - de canicula, iarna - de frig, de zapada, de alunecus. Buletinul meteo e un subiect comun si etern de nemultumiri impartasite, uitandu-se un lucru esential: sa-ti fie frig sau cald, sa dardai sau sa nadusesti, sa umbli prin zloata sau arsita inseamna sa fii viu. O sa vina si momentul cand nu n
