» 19 octombrie 1987 a picat intr-o zi de luni. Semne ale ceea ce avea sa urmeze aparusera cumva, inca din saptamana anterioara, dar majoritatea investitorilor nu a auzit suieratul ascutit al acceleratului care se pregatea sa-i loveasca din plin.
Atmosfera era deja pregatita. Iesite din socul petrolier de la sfarsitul anilor ’70, economiile cautau disperate vesti bune. A doua jumatate a lui 1982 avea sa aduca semnalul ca ursii se pregatesc de hibernare si lasa locul taurilor. Dow Jones, S&P500 au inceput sa creasca pe fondul intrarii in piata a unor investitori noi: fondurile de pensii. Reglementarile erau mai stricte, iar in America jandarmul pietei de capital, Securities and Exchange Commision (SEC), infiintata dupa crahul din 1929, dadea pietei americane sentimentul ca etica si transparenta tranzactiilor sunt bine aparate.
Sistemele bursiere isi gasisera un nou aliat. Computerul era cel care stabilea acum strategiile de tranzactionare; facea calcule mai sofisticate, misca banii mai repede dintr-o piata in alta.
Usor, usor, companiile au devenit supraevaluate. Moda fuziunilor si preluarilor ostile lua ochii si intuneca mintile. Inca o data, investitorii s-au lasat in voia lacomiei. "Lacomia este buna", a fost laitmotivul lansat de un broker speculator, care facuse avere pe seama fuziunilor sau preluarilor si avea sa devina superstar pe Wall Street: Ivan Boesky. Ce nu stia micul investitor, si avea sa afle deja prea tarziu, era ca Boesky facea bani din insider trading. Adica, platea mita sa afle ponturi din companiile cu ale caror actiuni facea speculatii.
La sfarsitul lui 1986, Ivan Boesky a ajuns pe coperta revistei Time: "Escrocherie pe Wall Street. Milioanele lui cu banii TaI", titra publicatia langa portretul din care "Ivan Cel Groaznic", cum l-a numit Time, zambea smechereste. si nu era singurul!
Cazul Boesky avea
