Preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Proprietari din România, Radu Opaina, arată de ce căldura şi apa caldă ne ard la buzunare, nu şi în apartamente. Sursa: Răzvan VălcăneanţuSursa: Răzvan VălcăneanţuSursa: Sorin AntonescuSursa: Răzvan Vălcăneanţu
1 /.
EVZ: Ştim cu toţii, pe propria piele, că agentul termic românesc este la mare preţ.
Radu Opaina: Gigacaloria autohtonă ne costă dublu faţă de preţul din Europa civilizată. La Constanţa a ajuns deja la 150 de euro, în timp ce în Danemarca abia dacă atinge 70 de euro. Şi aici este cel mai scump din Vest, dar şi faţă de fostele ţări comuniste care au aderat la UE. În general, în România, preţul variază în funcţie de oraş: între 80 şi 150 de euro, după cum v-am spus, la Constanţa.
Care sunt cauzele?
În condiţiile în care Danemarca are o reţea termică perfect funcţională, n-ar mai trebui să ne mirăm. La noi, sistemul centralizat de încălzire este perfect nefuncţional.
Şi, totuşi, ceva-ceva tot mai ajunge pe ţevile de apă caldă şi ale caloriferelor!
Da, dar este exact ceea ce rămâne după ce scădem pierderile de natură tehnologică care apar pe reţea, în timpul transportului de agent termic de la producător la consumator. Procentul este între 20 şi 50%, în funcţie de vechimea sistemului termic, de localitate.
Este singura imperfecţiune?
Nu. Mai există şi alte pierderi. Mai ales în sistemul financiar. Mă refer la lipsa de performanţă economică, la cheltuielile nejustificate cu o schemă de personal mult prea „umflată“, la lipsa investiţiilor. Toate aceste suplimente se adună în preţul final pe gigacalorie.
Amintiri cu RADET
Prin 2003, aţi fost director general la RADET Bucureşti. La situaţia de acolo vă referiţi?
Exact. Din cei aproape 6.000 de angajaţi de acolo, maximum 1.000 erau necesari pentru a lucra în sist
