Un interviu cu Metallica, realizat prin intermediul Universal Music. „Adevărul de Duminică“ a aflat ce înseamnă muzica, turneele, dar şi “job-ul” pentru Hetfield, Hammet, Trujillo şi Ulrich. Metallica se pregăteşte de un mega turneu programat pentru anul 2009, după ce au lansat un nou material discografic pe care au declarat că au folosit mai multe stiluri consacrate lor.
- În timp ce lucraţi la Death Magnetic, aţi făcut o pauză pentru a merge în trei turnee de vară. De ce?
- Kirk: Motivul pentru care am făcut acele turnee a fost acela că poţi să rămâi blocat în starea de studio. Este foarte uşor să pierzi contactul cu energia dintr-un concert live şi nu am vrut asta. A fost o bună schimbare de ritm. Este foarte uşor să cazi în capcana compunerii unui cântec care să se transforme într-un colaj de sunete, dar când îl scoţi din studio, tot ce ai sunt două chitare, bass şi tobe. Şi de multe ori, cântecul are de suferit.
- În ce sens are cântecul de suferit?
- Kirk: Aceste piese sunt făcute să fie cântate cu două chitare, bass şi tobe live, şi este grozav că ne-am întors din nou la asta pentru că ce veţi asculta pe înregistrare va fi mult mai apropiat de ce veţi asculta live.
- Ce înseamnă pentru voi live-ul?
- Lars: Fiind destul de norocos să călătoresc în jurul lumii pentru a cânta în medie în faţa a 50.000 de oameni, pe seară îmi spun mereu: „Dacă mă auziţi vreodată că mă plâng, pălmuiţi-mă!”. Este incredibil. Sunt uimit că oamenii vin! “Metalul” de peste tot din lume trăieşte. Pare o adevărată energie vitală în momentul de faţă şi pare că mulţi dintre puşti trec de faze ca grunge sau rap-metal. Mulţi dintre adolescenţii de 13 ani sunt exact cum eram noi in anii ’70 şi ’80, iar asta se datorează probabil şi jocurilor “Guitar Hero” şi “Rock Band”.
- Muzica e
