(Zingiber officinale)
Denumit în trecut şi ghimber, este numele dat unei plante erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice. Este o specie perenă care are nevoie de o temperatură ridicată şi constantă precum şi de o umiditate permanentă pentru a se dezvolta corespunzător. Rizomul de ghimbir are o formă neregulată, contorsionată şi e noduros, atingând până la 5-6 centimetri în lungime. Ghimbirul e deosebit de preţuit în bucătăriile orientale. Rizomul nu se consumă crud, ci se curăţă îndepărtându-se coaja şi se taie în felii care se gătesc. Ghimbirul se consumă câteodată în forma sa pisată, mărunţită. În acest caz ghimbirul e o pulbere fină asemănătoare piperului alb. De altfel un nume alternativ al ghimbirului, introdus de turci în Moldova şi Muntenia a fost cel de “piper alb”. În fostele colonii britanice, cum ar fi Canada, Australia, Jamaica, Kenya, se consumă o aşa-zisa “bere” din ghimber (ginger beer) care de fapt este o băutură ne-alcoolică, răcoritoare şi cu proprietăţi terapeutice şi euforizante.
Ghimbirul este comercializat sub mai multe forme: proaspat, uscat sau pulbere. O radacina de ghimbir este numita ”mana.” Ea are o culoare galben-deschis la interior si o coaja de diferite nuante cafenii. Ghimbirul jamaican, de culoare galben deschis, este socotit de cea mai buna calitate. Ghimbirul african si indian are o coaj mai inchisa la culoare si este de calitate mai slaba, cu exceptia celui din Kenya. Rizomii intregi au gustul cel mai proaspat. Aroma este racoritoare, asemanatoare cu cea a citricelor. Gustul este puternic si iute. Ghimbirul murat este numit in Japonia ”gari” si insoteste adesea ”sushi”; este servit intre feluri, pentru a reimprospata cerul gurii.
Ghimbirul isi are obarsia in Asia tropicala. Se intalneste in China. Este o planta erbacee aromata, al carei rizom are un gust placut. De putin timp
