Premiile Ig Nobel oferă recunoaştere internaţională cercetătorilor care au haz. Orice studiu care „întâi te face să râzi, iar apoi te pune pe gânduri” poate primi un astfel de premiu. Sunt recompensate şi persoanele cu umor involuntar. Istoria premiilor Ig Nobel a ajuns la majorat! Anul acesta, în prima zi de vineri de după sărbătoarea americană de Thanksgiving, s-au acordat pentru a 18-a oară cele zece premii tradiţionale oferite de revista americană de ştiinţă umoristică “Analele cercetărilor improbabile” (Annals of Improbable Research  - AIR). Ceremonia a fost găzduită de Universitatea Harvard, iar premiile au fost înmânate de către un grup de savanţi adevăraţi, între care, ca de obicei, s-au aflat şi laureaţi ai premiilor Nobel veritabile.

Studii serioase, dar amuzante

Încă de la prima manifestare, organizată în sala de festivităţi de la Massachusetts Institute of Technology­ (Institutul Politehnic din Massachusetts - MIT), spectatorii au râs cu lacrimi, chiar dacă studiile care au fost premiate n-au fost scrise cu intenţia de a amuza pe cineva.

Iniţial s-a dorit ca ceremonia să evidenţieze marile “rateuri” ale cercetării ştiinţifice, pentru a marca astfel acele “experienţe de laborator care n-ar trebui să fie reproduse sub niciun motiv”. Dar, pentru a extinde aria de selecţie, profesorii de la Harvard au considerat că orice studiu care “întâi te face să râzi, iar apoi te pune pe gânduri” merită să fie înscris în acest concurs.

Câştigătorii sunt invitaţi personal să-şi primească diplomele şi, de regulă, chiar vin. În cei 18 ani de existenţă, doar de patru ori organizatorii s-au înşelat şi au dat premii unor cercetări inexistente, despre care citiseră în presă, dar nu avuseseră loc. De trei ori în 1991 şi o dată în 1994. În rest, toate studiile care au primit un Ig Nobel sunt veritabile şi pot fi frunzărite