La jumătatea lunii octombrie, în Slatina, are loc Festivalul-concurs de umor “Oltenii &… Restu’ Lumii”. Timp de două zile se râde şi se glumeşte pe săturate. Ca să se despartă râzând de truda unui an agricol, slătinenii au inventat acest festival de umor. Pe olteni îi poţi bănui de orice, numai de lipsa umorului nu. Se zice că oltenii “pursânge” sunt cei ce s-au născut sau vieţuiesc în arealul cuprins între Olt şi Jiu. De aceea, uşor vexaţi, oltenii de rangul doi, cum ar deveni cei din Slatina, fiind dincoace de Olt, s-au gândit să-i “vămuiască” la trecerea podului, culmea!, chiar pe cei care vin dinspre capitala Olteniei: Craiova.

Căci paşaportul de oltean nu se dă celor ce merg spre Balş, ci invers! Iar podarii nu cer un zlot, ca în cântec, celor care intră în oraş, ci un fir de praz (marca înregistrată a oltenilor) care să ateste astfel veridicitatea statutului de oltean.

Vama… nouă

La capătul podului dinspre Slatina, aproape de ora unu, era linişte. Traficul era normal, nu tu organizatori, nu oficialităţi, nu poliţie, nu fanfară. Pe pod însă, înarmaţi cu lansete, zeci de pescari îşi încercau norocul în apa săltăreaţă. “Păi, nu aici sunt ăştia cu căluşul şi fanfara, ci la celălalt capăt.

Acolo te verifică dacă miroşi a praz sau a zaibăr. Că, dacă miroşi a praz, îţi dă paşaport, dacă miroşi a zaibăr, ţi-l ia şi pe ăla de-l ai”, râde un pescar preocupat să scoată din apă un caras dolofan. În partea cealaltă, fanfara făcea game de încălzire.

“Procesiunea” trebuia să înceapă la 13.13 fix. Numai că timpul aeratic al oltenilor nu corespundea cu timpul real convenit, astfel că startul s-a dat la 13.20. Trei trăsuri burduşite cu invitaţi, printre care Geo Saizescu, Maia Morgenstein, Ştefan Popa Popa’s s-au îndreptat spre pod în ritmurile marşului de întâmpinare.

Când invitaţii au făcut “