În România, anual, din peste un milion de sarcini, mai mult de două treimi sfârşesc prin avort. Care sunt însă adevăratele mecanisme intime ale psihologiei femeii care avortează este o întrebare la care psihologii încearcă să ofere răspunsuri. Cuvântul „avort” derivă din latinescul „aborior, termen opus lui orior” (a naşte) şi înseamnă a muri sau a dispărea prematur. Maria Simon, doctor în filozofie, psiholog la Clinica Universitară de obstetrică-ginecologie din Wurzburg, a efectuat un sondaj de opinie socio-psihologic, chestionând 63 de femei care în urmă cu unul până la şapte ani au avut un avort.

Studiul a demonstrat că nu există avorturi fără riscuri. În două cazuri din trei apar sentimente de regret, vinovăţie şi teamă. Uneori depresiile pot fi atât de grave încât se manifestă pe plan fizic prin tulburări de ritm cardiac, hipertensiune arterială, migrene şi tulburări gastro-intestinale.

Potrivit statisticilor, în România, în medie, o femeie recurge în decursul­ vieţii la două avorturi. Însă cele mai multe dintre femeile care recurg la o astfel de decizie se întreabă: „Şi dacă o să-mi­ pară rău după?”. Încercând să descifreze mecanismele care stau la baza unui astfel de act, câţiva specialişti americani au lucrat la un studiu pentru a observa care sunt, în plan psihic, pe termen lung, efectele unui avort asupra femeilor care au traversat această experienţă.

Specialiştii au studiat efectele psihologice pe care le produce în plan psihic avortul: cu o oră înainte de operaţia propriu-zisă de eliminare a embrionului, după o oră, o lună, şi după doi ani.

Rezultatele au fost foarte clare, iar cifrele, categorice: după doi ani de la avort, 72 la sută din femeile chestionate au spus că au luat decizia corectă atunci când au hotărât să facă avortul. 69 la sută au spus că, puse în aceeaşi situaţie, din nou, ar lua acee