Cauza vânătorii de vrăjitoare constă în absenţa unui proces al comunismului, asemănător celui al fascismului. Lucrurile se ştiu acum. Dacă le reiau în linii mari, este pentru ceea ce ele semnifică. Absolut din întâmplare, un cercetător care avea acces la arhivele fostei securităţi din fosta Cehoslovacie a descoperit un document din care reieşea că studentul, pe vremea aceea, Milan Kundera, celebrul romacier şi eseist de astăzi, şi-a reclamat din proprie iniţiativă un compatriot suspect de spionaj. În 1950 un astfel de denunţ, chiar şi neverificabil, avea consecinţe tragice. Suspectul a fost condamnat la moarte, apoi pedeapsa i s-a comutat în 22 de ani de închisoare din care a executat 14. Chestionat de ziarişti, Kundera, care trăieşte în Franţa din 1969 şi a fost nominalizat la Nobel de câteva ori, inclusiv anul acesta, a negat totul. Ar fi pentru prima oară când ar afla el însuşi urâta poveste.

Scenariul acesta e deja bine-cunoscut şi la noi. El se repetă la intervale mai mici sau mai mari. În toate detaliile. Inclusiv în nerecunoaşterea faptelor de către cel incriminat. La un moment dat, s-a vorbit  de o veritabilă vânătoare de vrăjitoare. Şi, trebuie să admitem, nu fără oarece temei. În majoritatea cazurilor, tristele revelaţii s-au dovedit întemeiate. Au fost şi erori. Într-un rând, CNSAS (intrat în hibernare de la modificarea legii, cu un an în urmă, când s-a înregistrat o nouă – ultima? – victorie a securităţii asupra societăţii civile) l-a confundat pe un inocent profesor cu semnatarul unui angajament, distrugându-i cariera. Am comentat într-un editorial din România Liberă confuzia. Un ziar specializat în denunţuri false o ţine langa cu informaţii fabricate despre unul şi despre altul. Alt ziar greşeşte un nume şi după două zile retractează, timp în care calomnia, care are picioare lungi, aleargă de colo-colo. Până la un punct, victimele colatera