- Extern - nr. 194 / 20 Octombrie, 2008 Intr-una din serile trecute, analistul politic (si excelentul poet, putini cunosc acest amanunt!) Emil Hurezeanu, in gand intorcand vremurile spre marea criza din 1929, care a zguduit America, povestea, la un post de televiziune, intamplari tragice din acele timpuri, care numai sub semnul anecdoticului nu pot fi asezate. Cand se prezenta americanul la cate un hotel, sa ceara gazduire peste noapte, receptionerul il intreba, cu toata seriozitatea posibila: "Domnul a ales hotelul nostru sa doarma, sau sa se arunce de la etaj?!" Sinuciderile celor care au ajuns la faliment, pierzandu-si averile, atunci erau la ordinea zilei. Se aruncau, mai ales, de pe acoperisurile cladirilor inalte. Alegeau inaltimile, cu deosebita grija, pentru "eficienta". Sa fie siguri! Munca lor si a inaintasilor lor de o viata s-a dus pe apa Sambetei! Ce rost mai are si, mai ales, cum si cu ce sa o mai poata lua ei de la inceput? M-am gandit la toate acestea, plecand de la "istorioara" povestita de Emil Hurezeanu, facand o comparatie cu milionarii (in euro) si miliardarii nostri de azi. Unii dintre ei au pierdut. Ei, si? Dar n-o spun. Ati auzit sa se arunce, cumva, vreunul de la etaj? Toti se lauda _ desi criza a avut pentru unii consecinte dezastruoase! _ ce usor, cu cat calm si cu ce pierderi minime au trecut ei de primul val al acestui devastator tzunami mondial. Si ce daca au pierdut? Se dau ei cu capul inainte de pe Hotel Intercontinental, de pe Palatul Parlamentului, de pe turnul Prefecturii din Targu-Mures? Nu. Nu, categoric. De ce? Pentru ca ei nu au trudit _ precum americanii care au dobandit, din tata in fiu, pe parcursul unui secol, prin efort enorm de-o viata, prin renuntari si agerimea mintii, acele bogatii! -, ci, peste noapte, au acumulat acele averi fabuloase, prin "inginerii" doar de ei cunoscute, furand din munca noastra de pana in decembr