Istoria Premiilor Nobel

Premiile Nobel reprezintă cele mai prestigioase distincţii acordate pentru ştiinţă şi tehnologie. Alfred Nobel, iniţiatorul acestui „proiect“, a fost un om de ştiinţă suedez care a trăit în secolul XIX şi care este cunoscut drept inventatorul dinamitei. Nobel s-a îmbogăţit în urma comerţului cu arme şi şi-a petrecut întreaga viaţă între Europa şi Statele Unite. A murit la San Remo în anul 1896, fără moştenitori, dar lăsând în urmă o avere fabuloasă.

Prin testament, Alfred Nobel a cerut ca veniturile rezultate din averea sa de 32 de milioane de coroane suedeze să fie folosite pentru a-i recompensa pe cei care „aduc umanităţii cele mai mari servicii“. Nobel a definit cinci mari domenii pentru care să fie acordate aceste premii speciale: pace, literatură, chimie, medicină şi fizică. Alfred Nobel a adăugat în testament şi o condiţie care s-a dovedit a fi secretul succesului internaţional al acestor distincţii. „Doresc în mod special să precizez că premiile trebuie decernate fără să se ţină seama de naţionalitate, astfel încât distincţiile să fie acordate celor mai meritorii oameni de ştiinţă, scandinavi sau nu“. Primele Premii Nobel au fost decernate în anul 1901. Cele cinci categorii originale, enunţate de iniţiatorul premiilor, sunt încă valabile. Premiile pentru fizică şi chimie sunt acordate de Academia Regală de Ştiinţe din Suedia, cel pentru medicină este decernat de Institutul Karolinska, Nobelul pentru literatură este acordat de Academia Suedeză, în timp ce câştigătorul Premiului Nobel pentru Pace este desemnat de Parlamentul norvegian. Începând cu anul 1968, Banca Naţională a Suediei a instituit un nou premiu, cel pentru ştiinţe economice. Acesta este acordat în memoria lui Alfred Nobel, nu este un premiu autentic, dar este considerat ca fiind „Nobelul pentru economie“. În acelaşi an, s-a hotărât să nu mai poată fi adăugată nici