» De zeci de ani, locuitorii unui sat din Banat sunt nevoiti sa bea apa de ploaie. Fiecare gospodarie are cel putin un bazin pentru colectarea si depozitarea pretiosului lichid.
Dupa un drum in care am luat in piept coasta dealului inspre culmile Iabalcei in aceste zile de toamna tarzie, am sperat sa-mi intinda cineva un pahar cu apa. Daca este de la robinet, treaca-mearga, dar mai bun ar fi fost un pahar cu apa de izvor sau din fantana casei, pahar care sa se abureasca in momentul in care l-ai umplut. Asa ar sta lucrurile aproape in orice sat din tara noastra, ridicat in preajma unei surse de apa. Iabalcea, un sat aflat la nici 20 de kilometri de Resita, care din punct de vedere administrativ apartine de comuna Carasova, este exceptia care incalca regula. Asa ca, in loc de apa de izvor sau de la robinet, a trebuit sa ma multumesc cu un pahar de apa fara gust, stransa de la ultima ploaie.
Iabalcea a fost intemeiat in urma cu vreo 200 de ani de colonistii adusi din actuala Croatie de catre trupele imperiale de la Viena. Colonistii vorbeau o limba aparte, asemanatoare intr-o oarecare masura cu sarba. Comunitatea compacta de colonisti croati a ramas timp de multe decenii impenetrabila. Zeci de ani, tinerii din cele sapte sate carasovenesti nu au avut binecuvantarea batranilor sau a bisericii daca au indraznit cumva sa se casatoreasca cu un roman sau cu un locuitor din alte sate sau de alta etnie decat cea croata.
In prezent, lucrurile s-au mai schimbat. Majoritatea tinerilor sau a barbatilor in putere sunt plecati la munca in Croatia fiindca statul croat le-a recunoscut imediat apartenenta si le-a eliberat actele de cetatenie. Astfel, toata lumea are pasaport croat. Cei care lucreaza in Croatia trimit banii acasa, unde inalta gospodarii falnice. La Iabalcea este ceva normal ca o casa sa aiba de la sapte-opt camere in sus, iar intr-o
