De zile intregi societatea romaneasca rumega subiectul salariilor uriase de prin companii de stat si agentii guvernamentale.
Ne minunam de sume, le comparam cu salariile profesorilor, insa fondul problemei este inecat in diluvii de populism.
De fapt, salariile uriase sunt consecinta ocuparii acestor posturi pe criterii strict politice, asa numitul principiul al algoritmului politic, perpetuat cu sfintenie de toate puterile de pana acum.
Asta inseamna ca la varful companiilor de stat nu ajung decat arareori, daca nu cumva niciodata, adevarati profesionisti care sa le faca profitabile sau cel putin fara pierderi. Locurile sunt ocupate de oameni de partid sau clienti politici.
In unele cazuri este vorba despre recompensarea cu sinecuri a unor persoane care s-au remarcat prin serviciile aduse partidului. Ce altceva l-ar fi putut recomanda, de exemplu, pe fostul ministru al apararii, Teodor Atanasiu, pentru sefia AVAS? Aranjat el insusi, omul si-a aranjat toata familia, toti prietenii, ai lui si ai sotiei, pe care i-a adus la AVAS, ca doar avea nevoie de oameni de incredere, nu-i asa?
Categoria a doua sunt oamenii siguri, numiti in fruntea companiilor si agentiilor pentru a face servicii partidului. Sa nu imaginam acum ca un astfel de manager se duce lunar la binefacatorii sai si cotizeaza din salariul regesc. O mita o exista probabil, dar esential este cu totul altceva. Numit in postul cheie, managerul politic aranjeaza contractele clientilor politici ai partidului pe domeniul respectiv.
Contractele se fac prin licitatii publice, dar pe baza caietelor de sarcini. Ghici cine le elaboreaza si pe ce criterii? E foarte usor sa croiesti un caiet de sarcini exact, dar exact pe profilul unei anumite firme. Aceasta marcheaza comisionul greu si la manager, dar mai ales la sefii lui politici, cei care l-au num
