Era o seara de vineri iar papagalul motaia linistit. Fusese o saptamana calma, declaratiile politicienilor nu mai jignisera intr-atat de rau logica sau coerenta incat sa fie nevoie sa intervina. Deodata, usa se deschide si intra premierul Calin Popescu Tariceanu. Cu aer demn si miscari sigure premierul se apropie spunand, “Nu e nevoie sa va deranjati, ma descurc singur”. Dupa care culege cu un aer satisfacut un bilet, zambeste, saluta si pleaca la fel de sigur pe el. Papagalul priveste in urma uluit.

De obicei, ca sa dau biletele de papagal trebuie sa scot la iveala sau chiar sa analizez fractura de logica sau incoerenta masiva comisa de un politician. De data asta n-a fost nevoie de un asemenea efort. Dl Tariceanu si-a acordat practic singur biletul, pentru afirmatia asta:

“Nu e normal ca Guvernul sa angajeze masuri pentru viitorul Executiv.” (C.P. Tariceanu)

Aplaud absolut sincer aceasta declaratie de responsabilitate a premierului. Nu doar sincer, ci si profund uimit. Da, e absolut normal ca un guvern, mai ales unul minoritar, sa nu angajeze masuri pentru viitorul guvern, nu are mandat pentru asa ceva. Dar premierul descopera foarte tarziu normalitatea asta. As putea sa fac o lista de masuri pe care guvernul sau le-a luat, zvarlindu-le cu precizie in capul celui urmator. Nu in ultimul rand e vorba de legea pensiilor, una cu care n-au angajat doar viitorul executiv ci si toate de dupa aceea.

Declaratia politica serioasa si responsabila a prim-ministrului Romaniei poate fi analizata foarte pertinent prin intermediul bancului cu mistretul. Realitatea politica romaneasca bate insa gluma la capitolul absurd. Premierul se declara sententios impotriva vanatorii ilegale parand sa nu sesizeze deloc mistretul braconat pe care il poarta pe umar.

In aceeasi ordine de idei, un alt politician amnezic se dovedeste dl Pacuraru, ca