S-a hrănit din bucuria pe care a adus-o în sufletele celorlalţi. Aşa a ars toată viaţa. El, Sorin Oprescu, omul, chirurgul. Nu primarul general. O ipostază inedită pe care o dezvăluie în exclusivitate, verde-n faţă, lui Marius Tucă. Şi nu e deloc zgârcit cu detaliile. Trece din registrul grav al frământărilor existenţiale la limbajul colorat învăţat în Drumul Sării, dezgolind un Sorin Oprescu plin de umor, plin de poveşti. Din viaţa de chirurg cu pacienţi celebri, din viaţa personală, de dincolo de uşile spitalului, de copil crescut la umbra mamei, de adolescent îndrăgostit. Sorin Oprescu despre Sorin Oprescu. Verde-n faţă cu Marius Tucă. Dar nu Oprescu primarul general, cel de toate zilele, ci Oprescu copilul, studentul, omul, chirurgul. Un altfel de Oprescu. Un Oprescu inedit, plin de poveşti de viaţă spuse cu foarte multumor şi într-un limbaj colorat. Marius Tucă: Prima curiozitate aproape masculină a reporterului este legată de întârziere. Întârziaţi şi la întâlnirile cu fete?Sorin Oprescu: Nu, acuma s-au inversat lucrurile. Nu mai am de ce să mai întârzii la întâlnirile cu fetele. Înainte treceam să fac un duş. Înainte... iar pentru acum încerc să-i ţin cât mai aproape de ora la care m-am întâlnit. La fel s-a întâmplat şi în primele zile în Primărie, că au căzut ăştia de pe scaune când au venit la serviciu, că li s-a spus că am întrebat de ei la opt ş-un sfert. Mi-am permis să întreb la opt şi-un sfert, la opt jumate...

N-am început bine, pentru că interviul ăsta nu este despre primărie. Dar, mă rog... că erau oamenii tulburaţi... Îmi imaginam următoarea secvenţă: Sorin Oprescu, tânăr, înalt, mişto, având o întâlnire cu o domnişoară.

Eram repezit atunci cu întâlnirile, că n-avea nici ea timp, nici eu timp, fie că eram pe la facultate şi avea ore, avea seminarii ş.a.m.d. şi schiţele de dragoste se consumau în diverse locuri, sigur, acoperite cu