Turbulentele economice din ultima vre­me au readus in prim-plan un fenomen esen­tial intelegerii epocii istorice pe care o traim: anticapitalismul. Este trist, dar si foarte sugestiv ca, dupa 100 de ani de ex­pe­riente cu socialisme nationaliste sau in­ter­nationaliste si zeci si zeci de milioane de victime, occidentalului obisnuit ii este mai usor sa dea repede o lista de critici la adresa capitalismului decat a socialis­mu­lui. Este o provocare continua sa expli­cam de ce, in ciuda imensului ei impact po­zitiv asupra umanitatii, si in speta a oc­ci­dentalilor, ordinea sociala a libertatii si prosperitatii adusa de capitalism nu pri­mes­te o recunoastere publica mai larga. Be­neficiile sale sunt trecute cu vederea, in vreme ce imperfectiunile sunt intotdeauna comparate nefavorabil cu modele utopice intrinsec irealizabile. Incercarile de a explica acest paradox, in ciuda diversitatii lor, se concentreaza, mai devreme sau mai tarziu, intr-o obser­va­tie cheie. Este vorba de un megapara­dox evidentiat de cei mai fini cercetatori ai capitalismului: prin simpla sa functio­na­re, capitalismul creeaza o mentalitate anti­ca­pitalista si, prin aceasta, conditiile cultu­ra­le si psihologice ale autodistrugerii. Atâta timp cat nu intelegem acest fenomen, nu intelegem cu adevarat lumea in care traim azi. Odata introdus acest element in ecua­tia cu care descifram lumea, o multime de neclaritati se lumineaza brusc. Fortele ce dau tonul in mass-media, universitati si ce­lelalte institutii ale lumii occidentale de­vin brusc inteligibile. In cartea noastra Re­con­structia Dreptei (in curs de aparitie la Editura Humanitas) discutam mai mul­te fatete ale acestui fenomen. In articolul de fata, insa, ne vom concentra numai asu­pra problemei puse in lumina de pa­ra­do­xul cultural-psihologic mai sus mentio­nat. Capitalism, status si resentiment Ludwig von Mises, ale carui observatii le l