De vreo două săptămîni mă scald într-o nouă dependenţă: serialul Lost (Naufragiaţii), încă difuzat pe posturile noastre de televiziune (AXN). Premiat cu Emmy în 2005 şi Golden Globe în 2006, pentru cel mai bun serial dramatic, producţia televiziunii ABC, creată de Damon Lindelof, J.J. Abrams şi Jeffrey Lieber, în regia lui Jack Bender şi Stephen Williams, Lost intră în categoria producţiilor complicate, cu multe fire şi paliere. Adresat unui public inteligent, dar şi înclinat spre speculaţii depăşind sfera normalului. Şi cu înclinaţii către joc, dar nu unul la întîmplare, ci capabil să combine experimentul psihologic cu teoria matematică a probabilităţilor. Într-un cadru diferit (SF, mitologic, antiutopic...), Naufragiaţii îmi aduce aminte de o carte apărută mai demult la Editura Curtea Veche: Johnson Spencer - Cine mi-a luat caşcavalul?, una dintre primele zece cele mai vîndute din lume. Patru personaje caută, într-un labirint, Caşcavalul, fără să ştie exact cum arată. Ce poate reprezenta Caşcavalul e, cred, evident. Interesant este cum acesta îşi schimbă imaginea în funcţie de tipologia fiecărui personaj.
Lost oferă un Caşcaval mai complex, la a cărui concepere au fost amestecate ingrediente diferite: nu doar cele obişnuite din majoritatea seriilor TV, sexul şi lupta pentru putere, ci şi... misterele. La limita dintre pseudoştiinţific, paranormal şi mistic. Supravieţuitorii zborului Oceanic 815, de la Sydney la Los Angeles, trec printr-o serie de aventuri şi întîmplări inexplicabile. Pe scurt, pentru neaveniţi: aterizează pe o insulă, care se pare că deţine nişte calităţi electromagnetice (şi nu numai) ieşite din comun; acestea au efecte miraculoase asupra suferinţelor fizice ale celor aflaţi pe ea, vindecîndu-le rapid; dar şi asupra psihicului locuitorilor săi, provocîndu-le viziuni. Aparent nelocuită, insula se dovedeşte, de fapt, populată de diverse c
