Venita la putere pe caii albi ai luptei impotriva coruptiei si ai curatirii sistemului de clientela politica aspiratoare de bani publici, Alianta D.A. s-a angajat, in 2005, sa reduca numarul agentiilor si al autoritatilor care capusau guvernul. Restructurarea administratiei publice centrale si locale a ramas, insa, o vorba in vant si un exercitiu de imagine. In loc sa scada, numarul agentiilor aflate in coordonarea Executivului a crescut, secretarii de stat si consilierii personali s-au inmultit. Dupa excluderea PD din guvern, fenomenul a luat amploare, oamenii de casa sau partenerii de afaceri au fost rasplatiti cu sinecuri in consiliile de administratie, de privatizare sau, mai nou, de licitatie, iar veniturile acestora au ajuns sa sfideze nu doar bunul simt, ci si orice logica economica. In ultimii doi ani, cabinetul Tariceanu s-a sprijinit nu numai pe PSD, ci si pe aceasta casta umflata cu privilegii, care pleaca de la centru si se ramifica pana in toate ungherele Romaniei. De la secretari de stat, la ministri si consilieri, de la directori de cabinet si secretare, la prieteni politici si de afaceri, la neamuri, fini si nasi, toti cei conectati intr-un fel sau altul cu puterea au primit o suplimentare de venit, un soi de spor de fidelitate, numit generic consiliu de administratie. Distribuirea acestor sinecuri este un fenomen la scara nationala. Nu este vorba doar de marile companii, societati si agentii aflate in gestionarea statului sau de institutiile publice, ci si de mai modestele companii si autoritati subordonate consiliilor judetene si locale. Caci, nu-i asa, unde nu exista un consiliu de administratie, o adunare generala, vreun comitet sau vreo comitie? De sus in jos, de la mic la mare, de la mult la putin, sinecurile pe bani publici sunt osatura pe care puterea politica, oricare ar fi ea, se sprijina si rezista