Unele curse aeriene low cost aduc acum aminte de tradiţionalele IRTA, cele pline de saci şi paporniţe. O generaţie ulterioară pasagerilor din amintitele autobuze se îmbulzeşte azi pe scările avionului să ocupe loc lîngă hublou, să vadă Europa de sus (chiar dacă apoi mulţi îşi trag storul şi dorm aproape tot drumul, după ce, bineînţeles, mai întîi s-au descălţat). Înfiinţarea curselor low cost din România către Spania şi Italia se datorează însă tocmai lor, celor care s-au hotărît să-şi ia lumea în cap, deşi îi strîng pantofii. În orice caz, un drum pînă la Madrid, în compania sporovăielilor telenovelistice sau a sforăiturilor conaţionale şi în care stewardesele spaniole nu stau o clipă locului, trebăluind întruna la cutiile şi cărucioarele lor metalice de mîncare, poate părea lung şi obositor. Din cînd în cînd, te mai amuză un anunţ la microfon al stewardeselor, turuit ca în reclamele cu "Se recomandă citirea cu atenţie a prospectului. Dacă apar manifestări neplăcute, adresaţi-vă medicului sau farmacistului...", te scandalizează activitatea vecinului agitat care ia pe rînd revistele publicitare din buzunarul scaunului şi rupe din ele mici fîşii pe care le aruncă apoi pe jos, pentru ca, în cele din urmă, să te trezeşti pe pista de aterizare. Dacă într-una din încăperile aeroportului se schimbă neoanele, atunci ai ocazia să auzi şi primele vorbe de pe tărîm spaniol: "Ţine-te, Ghiţă, de ele că acuşi trag scara". Ghiţă e unul slab, iar mucalitul care ţine scara e un rotunjor (un cuplu tip Stan şi Bran). La hotelul aeroportului, un nene te ajută în miez de noapte să-ţi duci bagajele în cameră. "Sînteţi români?" "Da." "De unde?" "Din Bucureşti." "Eu sînt din Piteşti." În mai puţin de un minut afli că stă în Spania de vreo şapte ani, că a făcut o mulţime de meserii, că acum cîştigă peste o mie de euro ca hamal şi uneori ca şofer - om bun la toate la hotel - şi că visea