Daca actuala criza financiara iz­buc­ni­ta in Statele Unite si care a trecut deja Atlanticul in Europa Occidentala, ame­nintand sa cuprinda intreaga lume, ar fi avut loc inainte de caderea comu­nis­mului in Europa de Est in anul 1989, marxistii din acest spatiu si de aiurea n-ar fi avut vreo problema in inter­pre­ta­rea fenomenului: o clasica expresie a crizei capitalismului monopolist de stat, in care statul, pe seama con­tri­bua­bi­lilor, intervine in favoarea mono­po­lu­ri­lor private al caror comportament a ge­nerat de fapt criza si, impreuna, cau­ta o iesire bineinteles nu pe seama acestora din urma, ci tot pe seama celor multi, care au fost buni sa aduca profit monopolurilor si care, acum, la ananghie, sunt buni sa plateasca si oa­le­le sparte de cei vinovati. Si putinii mar­xisti care or mai exista prin lume - aceia care nu au disparut dupa ce s-au dedulcit la fructele cele mai nocive ale capitalismului de tip salbatic - nu cred sa aiba nici acum vreo problema de in­ter­pretare a crizei financiare internatio­na­le declansata in SUA. Pentru ca - place ori nu place unora sau altora - interpretarea cu pricina se po­triveste manusa cu realitatile. Dupa ce prin SUA, dar si prin alte tari ale ca­pi­talismului matur, au fost bombardati cetatenii proprii cu povesti despre vir­tu­tile economiei “pietei libere” si capi­ta­lului privat si au fost obligate tarile mai slabe sa-si modeleze economia po­tri­vit acestor precepte, desi nu erau pre­gatite, si dupa ce, mai ales in Ame­ri­ca, s-a facut tot ceea ce a fost posibil (de la dereglementari pe piete la so­fis­ti­cari nenecesare ale instrumentelor fi­nan­ciare) pentru a inlesni obtinerea de profituri uriase tocmai de catre com­pa­nii­le cele mai parazitare, care nu cree­a­­za nimic, ci doar redistribuie avutii ex­clu­siv prin speculatii, nu s-a ezitat ca­tusi de putin sa se arunce la cos toate aceste “valori”, prezentate