In urma cu ceva vreme, domnul Mir­cea Geoana a cochetat timid cu ideea re­for­marii Partidului Social-Democrat. Aceas­­ta intreprindere era argumentata prin evi­den­tierea defazarii existente intre social-democratia autohtona si stanga euro­pea­­na open minded, incarnata de laburistii britanici. Modernizarea doctrinara ar fi pre­supus un efort intelectual consistent, du­blat de promovarea unor persoane po­tri­vite cu noua viziune politica. “Efortul” de gandire ideologica al domnului Geoa­­na s-a redus, pana la urma, doar la ros­ti­rea episodica a numelor lui Tony Blair si Anthony Giddens, aceasta in vreme ce rea­liza ca partidul, ca si domnia sa de alt­fel, nu sunt decat produsul celor care ar fi cel mai putin compatibili cu social-de­mo­cratia insulara. Daca stanga romaneasca ramane ana­cronica si redusa la aceleasi practici pro­vin­ciale care au consacrat-o, dreapta, in schimb, cea reprezentata de Partidul De­mo­crat-Liberal se infatiseaza ca fiind mult mai deschisa fata de ideea cladirii unui edi­ficiu doctrinar capabil sa stabi­leas­­ca un cadru de referinta pentru actiunea po­li­ti­ca. Acest fapt i se datoreaza, in foarte mare masura, domnului Valeriu Stoica, cel care, de cativa ani, a depus eforturi con­siderabile pentru formularea unui nu­cleu ideologic modern, creat cu instru­men­­tele intelectuale ale filosofiei politice. Daca PD-L va imbraca haina doctrinara croi­ta de vicepresedintele sau si de cei care i s-au asociat in aceasta intre­prin­de­re, ar putea deveni singurul partid din Ro­ma­nia care sa-si asume in mod complex vo­catia politica, depasind, in acest fel, simpla postura de jucator valid al unui sis­tem politic subdezvoltat, in care nu im­pu­ne­rea unui proiect de societate se in­sti­tu­ie ca scop, ci dorinta excesiva de adminis­tra­re a resurselor publice. Ajunsi in acest punct, o intrebare se cere cu necesitate formulata: in ce ma­su­ra are Part