Rareori am treabă cu administraţia. Mă feresc ca de dracu’ să ajung într-o clădire a statului român. Nu am chef de fiu umilit, tratat prost, ţinut pe la uşi. Ştiu dinainte că trebuie să îmi golesc buzunarele de mărunţiş, dacă se poate în euro, pentru că leul nu e sigur. Apoi, trebuie să aştept până la calendele greceşti să primesc un răspuns scris, de obicei, într-un limbaj din care nu înţelegi nimic şi prin care nu ţi se spune nici albă, nici neagră. Funcţionarul este o fiinţă ciudată, extraterestră, struţo-cămilă, se hrăneşte cu pui vii şi îşi dă ochii peste cap plictisit. Nu te respectă dată fiind originea sa divină. Nu respectă nici legile, el este statul&legea în acelaşi timp. El reprezintă autoritatea înaintea ta, cetăţean fără rost pe lumea asta. Zice vorbind rar, ca să înţelegi tu, tâmpitule, că primeşti răspuns, în 30 de zile la orice memoriu, sesizare, plângere. Aşa vrea legiuitorul. Să îmi spună mie cineva că a primit răspuns ca să mor de râs, şi nu de griji şi plictiseală. Aştept de o vreme îndelungată o rezoluţie a acestui funcţionar fără nume şi obraz, şi nimeni nu se sinchiseşte şi nici nu se va sinchisi în acest secol. Duceţi-vă la Administraţia Financiară sau la primărie şi bateţi cu degeţelul la un ghişeu. Faceţi-o cu modestie că, dacă vă vede mai fălos, vă închide uşa în nas şi poate mai aveţi nevoie de el valid. Să vedeţi ce vi se întâmplă. Asta, dacă reuşiţi totuşi să treceţi de portar, după ce l-aţi şpăguit, iar dacă i-aţi cerut şi o informaţie aţi rămas lefter. Îţi deschide cineva, o duduie vopsită portocaliu&mov ori un individ vag stilat, cu cravata motolită şi cu pete de unsoare. Cum ajungi în faţa respectivei persoane oficiale, te trezeşti repezit de nu te vezi. Începe prin a-ţi spune că nu are timp, aşteaptă şi alţii, să fii scurt. Uită că a întârziat - fireşte reţinut de treburi extrem de importante (câteva cafele, o conversaţie cu o cucon