Pronuntata tarziu, cand lumea aproape uitase de ei, sen­tinta definitiva pronuntata, saptamana trecuta, de ICCJ impotriva generalilor Victor Stanculescu si Mihai Chitac a avut, mai intai, darul de a surprinde. Publicul se resemnase sa-i vada pe generali liberi si prosperi - chiar foarte prosperi, cum sunt o multime de alti raufacatori pro­dusi de regimul postcomunist. Abia dupa ce ne-am dez­meticit, am putut sa ne dam seama si de sem­ni­fi­ca­tii­le profunde si absolut sinistre ale acestei sentinte tarzii. Asadar, avem acum dovada ca, in primii ani dupa schimbarea de regim din decembrie 1989, Romania a avut doi ministri vinovati de omor, adica de-a dreptul cri­mi­nali, ceea ce demonstreaza ca Romania postco­mu­nis­ta s-a intemeiat pe crimele Romaniei comuniste. Fap­tul este cu atat mai grav cu cat cei doi au condus minis­te­re-cheie pentru orice putere: Industria, Apararea si In­ter­ne­le. Sterilizarea scenei publice, prin transferarea ulte­rioa­­ra a generalilor in sfera privata, nu poate fi echi­va­len­ta cu absolvirea lor, si mai ales a complicilor lor, de orice raspundere pentru mortii de la Timisoara si pentru var­sarea de sange pe care s-a intemeiat puterea post­de­cem­brista. Sentinta ICCJ ne aminteste, asadar, de pa­catul originar care defineste regimul postcomunist din Ro­mania si care, prin multiplele sale consecinte, face ca tara noastra sa arate asa cum arata astazi - adica sa fie, in fond, incompatibila cu standardele europene. Jus­ti­ficarea generalului Stanculescu, care a sustinut de cand a inceput procesul ca o revolutie nu poate fi ju­de­ca­ta de instantele judecatoresti, nu sta in picioare, pen­tru ca nu revolta populara a fost judecata, nici macar lovi­tu­ra de stat din spatele acestei revolte, ci crimele comise in slujba lui Ceausescu impotriva celor care protestau im­­potriva dictaturii. Definindu-se, insa, ca participant la re­vo­lutie, generalu