Carnea tocată a fost folosită încă din cele mai vechi timpuri la prepararea mâncărurilor.

Întâi a fost biftecul, reprezentativ pentru tătari, apoi a apărut hamburgerul, care a devenit aproape un simbol al poporului american.Biftecul tartar, un preparat ce conţine carne crudă tăiată foarte fin şi amestecată cu diverse condimente şi ierburi aromatice, a apărut în Rusia medievală, când tătarii s-au remarcat prin faptul că obişnuiau să toace carnea şi să o mănânce crudă. În zilele noastre, acest preparat a fost îmbunătăţit prin adăugarea unui ou crud peste porţia de carne de vită condimentată. Hamburgerul, o găselniţă ceva mai recentă, nu este altceva decât biftecul tartar pus pe grătar. Deşi termenul ce denumeşte acest preparat este derivat din numele oraşului Hamburg, friptura originală era o bucată de carne bătută până devenea fragedă şi apoi prăjită, în nici un caz tăiată sau tocată. Hamburgerul aproape aşa cum îl ştim azi a apărut pentru prima data pe un meniu în anul 1834, la restaurantul newyorkez Delmonico, unde friptura Hamburg era unul dintre principalele preparate. Ideea de a pune chifteaua de carne într-o chiflă le este atribuită lui Charles şi Frank Menches, doi vânzători ambulanţi. Cu ocazia unui târg organizat în 1885 în districtul american Erie, cei doi au rămas fără carne de porc, cu care preparau sandvişurile, şi atunci au schimbat ingredientul, folosind chiftele făcute din carne de vită.

Precedat de „friptura Salisbury“ La sfârşitul secolului XIX, doctorul James Henry Salisbury a avut o idee năstruşnică. El s-a gândit că, pentru a vindeca durerile de stomac ale soldaţilor din războiul civil, cea mai bună soluţie era să îi servească pe aceştia cu chiftele făcute din carne tocată de vită. Chiftelele erau preparate din carne prelevată de la animale sănătoase, numai din muşchi de vită, fără grăsime sau cartilagii, condimentate şi apoi fr