Se dedică lui Paul Cernat şi interlocutorilor săi de pe forumul Observatorului cultural care discută cu pasiune despre mizele mari şi mici ale literaturii

Aseară, Ion Luca Caragiale a descins la "Grand Hotel Victoria", acolo, el a văzut enorm şi a simţit monstruos.

Cu cîteva ore mai înainte, o ţărancă, Vitoria Lipan, a plect la munte să-i caute pe asasinii soţului ei.

Spre prînz, în plin Bucureşti, s-a auzit strigătul unei femei, către patru bărbaţi de ajuns de ciudaţi la înfăţişare: "Crailor! Crailor de Curtea-Veche!".

Noaptea tîrziu, domnul Marcel Proust şi-a trimis menajera să-i cumpere o pară de la un restaurant parizian; muşcînd o singură dată şi punînd-o apoi deoparte, domnul Marcel Proust a apreciat că para nu mai are gustul din copilăria lui.

Într-un sanatoriu elveţian, un bărbat tînăr şi inteligent se îndrăgosteşte de radiografia pulmonară a unei domnişoare venite şi ea la tratament.

Un mare compozitor coboară cu batiscaful în adîncul mării şi e uimit de ceea ce vede.

Un important funcţionar, plecînd spre slujba sa, îşi pierde nasul.

Un alt funcţionar, mai puţin important, ducînd o existenţă obscură şi bizară, îşi comandă o manta la un croitor şi hoţii, nici pînă astăzi prinşi, i-o fură în plină noapte de iarnă.

Un supravieţuitor de la Auschwitz susţine că despre Auschwitz nu discută decît cei care nu au fost acolo şi cucereşte Premiul Nobel pentru literatură. Un arhitect bucureştean, Ioanide, luînd cunoştinţă de moartea fiicei sale, începe brusc să deseneze în neştire, pe hîrtie, coloane dorice.

Un scriitor rus o pocneşte mortal în cap, cu tamponul de pe biroul său, pe o femeie care-i citeşte o tragedie ajunsă la actul 4. Justiţia îl achită.

Într-un oraş enigmatic, un bărbat din ce în ce mai singur îşi dă seama că din oameni de treabă s-au întruchipat rinoceri de treabă.

La Budapest