Cum de se poate trece de la crestere economica inalta la criza, iata o intrebare ce sta pe buzele multora in tara.

In numeroase tari din UE recesiunea a intrat pe usa, ca sa nu mai amintim de SUA, unde efectele crizei financiare se simt tot mai acut. S-a vazut ca este o naivitate sa se creada ca economiile din Europa Centrala si de Rasarit, ale caror banci au expunere mica la produsele toxice vehiculate pe pietele financiare, pot evita efectele Crizei. Explicatia este simpla: ca tari membre ale UE ele si-au deschis contul de capital totalmente, depind masiv de finantari externe si relatiile comerciale sunt preponderent cu Vestul. Prin urmare, economiile emergente din UE acuza severitatea cresterii costului creditului, fuga banilor catre plasamente sigure (ceea ce se vede lesne pe burse), incetinirea activitatii economice peste tot, dificultatile pe care unele grupuri straine le au si care ar putea conduce la taierea unor linii de finantare.

Romania are un sector bancar solid daca il judecam prin volumul creditelor neperfomante in bilanturile bancilor, nivelul leverage-ului (raportul intre capitalul propriu si finantarile atrase de banci), nivelul rezervelor (devize si aur) ale BNR. Dar avem si vulnerabilitati, care sunt de sesizat si la alte economii emergente din UE. Ma refer la dualitatea sistemului monetar, la faptul ca o parte insemnata din creditare este denominata in valuta (orice depreciere masiva provocand stricaciuni celor care s-au imprumutat, ca si unor banci). Ma refer la marimea deficitelor externe, mai ales a celui de cont curent, in conditiile in care finantarea celui din urma a fost sub 60% in ultimii doi ani prin investitii straine directe. Si ma refer la ceea ce se uita de catre multi si anume: desi leul are convertibilitate deplina, Romania nu beneficiaza de avantajele unei monede de rezerva. Cu alte cuvinte, banca centrala de