Ioana Batranu picteaza. Si alti pictori picteaza. Nu­mai ca Ioana Batranu este Pictorul care Picteaza doar Pictura. Esenta micului manifest cu titlul Argument, aflat in expozitia de la Simeza*, este aceasta: pictura, ca­reia i se face o declaratie de dragoste directa, simpla, co­plesitoare prin candoarea cu care vizeaza chiar mie­zul vietii autentice (“iubesc nu doar pictura..., ci si un fel de a trai care nu se teme de sensibilitate si li­ber­tate...”), este opusa riguros taramului pierzaniei, al de­rizoriului identificat concomitent in “amuzament” si “ideologie”. Esentialmente inautentice, amuzamentul si ideologia caracterizeaza ceea ce artista numeste “cul­tu­ra de consum”, un bastard repugnant de care se deli­mi­tea­za. Pe banchiza de inghetata a surogatelor propuse de aceasta din urma, Ioana Batranu infige viguros si vic­to­rios, la Simeza si pretutindeni, flamura fierbinte a ta­blourilor sale nascute din fervoare si culoare. Nimic mai laudabil, mai bine si mai frumos. Ioana Batranu este re­cunoscuta, de multa vreme, drept cel mai important pic­tor-pictor al timpului si locului nostru. Dar poate ea sa iasa din impuritatea “culturii de consum” pe care o com­ba­te cu inversunare (si careia i-ar putea fi contrapusa, oare, o cultura pura, indigesta)? Perfect congruenta cu ar­gumentul-manifest (care, la urma urmei, nu este nici el nimic altceva decat o manifestare ideologica a culturii de consum incriminate de catre artista), dar aratand mult mai mult decat acesta, expozitia de acum con­tu­rea­za pozitia dilematica si contradictorie a artistei. Mai in­­tai, prin dimensiunile enorme ale panzelor recente, pro­babil cele mai mari realizate de catre artista pana acum: expozitia izbeste privirea cu cateva piese de calibrul bombardelor romane, cu dimensiuni ce ating 3x4 m. Pe ur­ma, prin culorile acestora, incendiare, jubilatorii, groa­se, dense, impastate, intinse pulsion