» Casele sunt ale minerilor de la Cozla si nu au apa potabila si incalzire. Oamenii care au lucrat la fosta mina, inchisa in urma cu patru ani, traiesc in continuare in colonia muncitoreasca.
» Cele 28 de familii se spala cu apa din Dunare si se incalzesc iarna la sobele cu lemne pe care si le-au facut in apartamente.
» Unii dintre fostii mineri si-au cumparat apartamentele din colonie, pe care au dat aproximativ 20 milioane lei vechi. Acum, pretul unei astfel de case este de aproximativ 100 milioane lei vechi.
Ar trebui sa spui ca locuiesti intr-un loc cat se poate de romantic, un paradis intre munti. Dunarea curge la picioarele tale, pe malul celalalt e Serbia. si tocmai aici, pe o "limba" de pamant iesita parca in intampinarea apei, nu departe de Cazane, verdele naturii se izbeste de cenusiul catorva blocuri. Le-am vazut din soseaua care insoteste curgerea lina a batranului Danubiu, nu departe de granita dintre judetele Caras-Severin si Mehedinti. Iesim din asfalt si coboram pe un drumeag din pamant, pana aproape de nivelul Dunarii, ca sa ajungem in "cartierul" prin care misuna o mana de oameni. Cateva femei isi fac de lucru prin balcoane, intinzand rufe pe sarma, in timp ce pe unica straduta, ingusta, dintre betoane, copiii bat mingea, iar batranii stau fiecare pe cate un scaunel, la taclale.
"Exilati" in pustiu
Pereti scorojiti, gunoaie prin imprejurimi, subsolurile "inundate" cu fel si fel de resturi. E multa liniste. Doar rafalele vazduhului mai bajbaie printre cotloane, zgaltaind ferestrele, in timp ce sus padurea "canta" si ea, dirijata tot de vantul scapat din haturi. Cel mai mic zgomot se amplifica in coltul acesta de lume, pentru ca esti "prizonier" intre stanci, apa si cer. Cei care par a fi ca niste "exilati" in pustiul asta s-au trezit brusc din letargia singuratatii atunci cand ne-au vazut. Nu le-a
