Suntem la mai puţin de o săptămână de startul campaniei. Partidele şi-au lansat deja programele electorale, şi-au elaborat mesajele principale, ştim ceva şi despre strategiile lor, şi-au desemnat candidaţii în toate colegiile, putem trage o linie. Iar pentru că, previzibil deja, competiţia se va centra pe trei jucători importanţi, la ei ne vom referi în principal. PSD pare a fi cel mai bine poziţionat în acest moment. Tot ce se-ntâmplă de mai bine de un an, de la prima majorare a pensiilor, din toamna anului trecut, serveşte mai ales acestui partid. Obligat de sprijinul acordat în parlament de PSD, guvernul liberal a dus, cel puţin în această perioadă, o politică preponderent asistenţială. Presa le-a zis pomeni electorale şi ăsta e adevărul. Numai că electoratul căruia i s-a adresat e al PSD, iar PNL a făcut-o şi în ideea că se va alege şi el cu ceva. Şi s-a ales, mai ales la ţară, dovadă scorul bun, adică peste aşteptări, obţinut de liberali la locale. Modelul a fost continuat şi după aceste alegeri. O dovedeşte distribuţia bugetară decisă în septembrie, intrată în vigoare săptămâna trecută, prin care PSD şi PNL

şi-au împărţit banii frăţeşte, excluzând PD-L-ul, aşa cum

s-a-ntâmplat şi la decuparea colegiilor. Dar atuul major al PSD e că-şi permite să fie coerent. Mesajul său de campanie, populist prin tradiţie, are acoperire în fapte cu care se poate lăuda. Culmea, prezentându-se în acelaşi timp drept partid de opoziţie, prin urmare, necompromis de deliciile puterii. PNL e al doilea la linia de start. Deşi nu are şanse să depăşească PD-L-ul ca pondere în sondaje şi la vot, PNL stă mai bine la capitolul potenţial de creştere. Se poate lăuda, umăr la umăr cu PSD, în mediul rural, dar şi printre pensionari, în general, cu măsurile populare luate în această perioadă şi, în plus, poate veni în faţa electoratului său tradiţional, chiar dacă nu foarte nume