Cristina Pepino spune că, dacă i-ar fi fost interzisă meseria de scenograf într-un teatru de păpuşi, atunci ar fi fost, cu siguranţă, patronul teatrului. A debutat în 1992, la Piatra Neamţ, cu spectacolul „Opereta”. Decorul era semnat de regretatul Dan Jitianu, care a ales-o să creeze costumele. A continuat să realizeze costume în teatrul de animaţie, dar experienţa în scenografie a început în 1996, la Teatrul „Ciufulici” din Ploieşti, cu spectacolul „Leopardul de argint”. De ce s-a simţit atrasă de teatrul de păpuşi? „M-au atras soţul meu, care este regizor şi lucrează mai ales în teatre de păpuşi, faptul că atunci exista o criză de scenografi şi faptul că puteam inventa lumea aşa cum mi-o doream”, povesteşte artista.

Cristina spune că au existat mai multe persoane care i-au influenţat decisiv cariera. Una este Dan Jitianu. „Să debutez alături de el a fost o mare şansă.

A dărâmat zidul anonimatului pe care-l ridicasem în jurul meu”, declară artista. O altă persoană care i-a fost mereu alături este Cristian Pepino. „Şi mamele noastre ne confundă!”, exclamă Cristina. „Este soţul meu şi regizorul cu care am lucrat cel mai mult. Mă provoacă cu fiecare nou spectacol de care ne apucăm”, mărturiseşte ea. Pe Iosef Haller, scenograf la Teatrul „Ariel” din Târgu Mureş, l-a văzut la un spectacol pe care îl semna alături de Pall Antal, „Pasărea albastră”, prin 1986, pe când nu făcea încă scenografie.

 „Era o scenă acolo care m-a impresionat în mod deosebit, cea a bunicilor. Când a venit vremea să facem şi noi «Pasărea albastră» la Teatrul Ţăndărică, prin anii  ‘96-’97, am început cu acea scenă.

 A fost foarte greu s-o rezolv altfel şi acesta este motivul pentru care e unul dintre spectacolele mele de care-mi aduc aminte cu mare drag”, spune Cristina Pepino, care adaugă că scenografia în teatrul de păpuşi înseamnă să invent