Am revăzut de curând pe internet un documentar senzaţional despre memoria apei ("Apa") şi m-a cuprins o puternică şi indescriptibilă dragoste pentru tot ceea ce înseamnă omenire şi univers, pe care mi-o readuc iar şi iar aminte, de câte ori întâlnesc ceva atât de tulburător cum este acest film.
Am revăzut de curând pe internet un documentar senzaţional despre memoria apei ("Apa") şi m-a cuprins o puternică şi indescriptibilă dragoste pentru tot ceea ce înseamnă omenire şi univers, pe care mi-o readuc iar şi iar aminte, de câte ori întâlnesc ceva atât de tulburător cum este acest film.
Nu atât descoperirile oamenilor de ştiintă impresionează în acest documentar, cât mesajul de iubire care răzbate dincolo de el, împreună cu sentimentul de unitate energetică şi de responsabilitate individuală pe care îl avem faţă de omenire, natură şi tot ceea ce ne înconjoară, pe care le însufleţim şi le influenţăm prin ceea ce gândim.
ENERGIE
Aşa cum spunea un rabin în documentar, toate gândurile şi acţiunile mele negative se întorc înapoi la mine printr-un alt om sau printr-o "coincidenţă", care reprezintă nu o formă de pedeapsă, ci un rezultat a ceea ce am transmis anterior mediului. Privit la scara întregii ţări şi a întregii lumi, acest proces ne defineşte azi ca omenire şi ne reflectă în cele mai mici detalii. De la energia gândurilor pe care o trimitem unii către alţii, între parteneri, între părinţi şi copii, între rase şi religii diferite, între ţări şi comunităţi, de pe poziţii competitive şi agresive şi până la energia care se întoarce în valuri înapoi la noi, prin bucuriile sau dezamăgirile noastre, prin "norocul" sau "ghinionul" întâlnite, toate sunt de fapt reprezentări ale aceleiaşi forţe energetice din care suntem cu toţii alcătuiţi.
Mergând şi mai departe, inclusiv dezastrele naturale, accidentele sau cri