La doi ani după ce gospodăria i-a fost inundată, Ilie Ştefan încă aşteaptă ca materialele primite atunci de la guvern şi adăpostite în incinta Căminului Cultural să fie folosite la ridicarea casei sale. Între timp, cimentul are termenul de garanţie expirat, iar din cărămizi, bărbatul acuză că a început să se fure. Din incompetenţă şi indiferenţă, administratorii comunei n-au mişcat un deget. Ca o glumă proastă s-a desfăşurat ultima perioadă din viaţa familiei Ştefan din Întorsura doljeană. Povestea pare desprinsă din teatrul absurdului, iar fostul primar, Tudor Florea, este personajul reprezentativ al locului: întors, ca şi denumirea comunei. Lucrurile sunt simple: o casă inundată şi aproape căzută; materiale de construcţie, de la căpriori, ciment şi cărămidă, la geam termopan, toate păstrate în clădirea Căminului Cultural. Guvernul a alocat bani pentru ridicarea unei noi locuinţe. Vreme de doi ani însă nu s-a mişcat o scândură, ba, mai mult, la sfârşit de an, fondurile destinate construcţiei s-au întors de unde au venit pentru că n-au fost folosite în timp util. Aşadar, Primăria Întorsura a avut materialele, a dispus de bani, a avut şi timp. Însă nimeni nu a fost tras la răspundere, nimeni nu a plătit pentru incompetenţă în serviciul public, pe bani publici. Acum, cimentul s-a învechit şi nu mai poate fi utilizat, iar cărămizile par să se împuţineze. Un bărbat şi mama sa, imobilizată la pat, locuiesc într-o cameră al cărei tavan este sprijinit de lemne, zidurile putând oricând să se surpe. Pentru a nu pune în pericol viaţa copiilor care trec prin apropiere în drum spre şcoală, fostul viceprimar a cerut ca alimentarea cu energie electrică să fie tăiată. Fratele lui Ilie şi fiica acestuia, care nu poate merge, au plecat să stea cu chirie, de teama morţii.

Misterul primarului Are 61 de ani. Mama sa, de 84, nu se mai ridică din pat de aproape un an. Are un fr