- Comentariu - nr. 196 / 22 Octombrie, 2008 Votul uninominal se reduce, in esenta la faptul ca x sau y se duce in piata z (colegiul uninominal) si le cere oamenilor sa-l voteze pentru ca vrea el ceva, care este inspre binele majoritatii din zona respectiva. Simplu, la prima vedere, daca nu ar fi la mijloc banul. Caci, ca sa te cunoasca lumea, iti trebuie afise, bani de deplasare si, de la caz la caz, de cazare pe te miri unde. Plus, boxe, instalatii de sonorizare, sepci, tricouri si alte alea ca sa poti aduna si tu ceva curiosi in jurul tau. Ar mai putea fi luate in calcul protocoale cu primarul, intalniri cu presa, mese campenesti, chit ca nu sunt toate obligatorii. Dupa un calcul sumar al acestor cheltuieli, ele depasesc flagrant bugetul unui om obisnuit, care nici macar nu are siguranta faptului ca va castiga. Altfel stand lucrurile, cine vor fi politicienii "reformati" ai viitorului (noului) Parlament? In primul rand, greii de la centru, care activeaza prin Camera Deputatilor si Senat. Nu exista nici macar unul singur care sa fie plasat intr-o zona de risc electoral. In cazul lor _ vorba unui analist _ ei si-au ales alegatorii, si nu viceversa! In plus, pentru ei _ si pastrarea imunitatii (in cazul unor "codite" penale) _ se mai gasesc bani si pe la partid, sau pe la unii sponsori, "dezinteresati". O a doua categorie _ cu un grad de incertitudine mai ridicat, ar reprezenta-o asa-zisii "tineri de perspectiva". Insa, pentru ca ei sa "innoiasca", chiar si numai partial, viitorul Parlament, trebuie sa indeplineasca cel putin doua conditii esentiale: sa fi depus juramantul de credinta fata de conducerea centrala a partidului si sa garanteze pentru acesta cu sume frumoase de bani. Or fi si exceptii? Poate! In sfarsit, mai este categoria numelor de umplutura, a figurantilor, care trebuie sa intretina si sa creeze atmosfera de sarbatoare electorala. Ce rezulta, deci,