În lumea lui Cehov sau a muzicii folk, la o ceaşcă de cafea sau un pahar de vin cu Vasile Şeicaru, Ducu Bertzi sau Nicu Alifantis, râzând cu poftă la glumele lui Horaţiu Mălăele şi Nicolae Urs, craiovenii au gustat din plin momentele artistice din cea de-a treia seară a Zilelor Municipiului. Teatru, Cehov şi Horaţiu Mălălele. Doar aceste trei cuvinte alăturate pot smulge aplauze, iar dacă mai spunem că timp de o oră şi jumătate aceste trei cuvinte s-au îmbinat într-o piesă de teatru care a ridicat în picioare craiovenii adunaţi în număr mare în sala Teatrului Liric din Craiova, atunci spectacolul „Măscăriciul“, în regia lui Horaţiu Mălăele, este o piesă care merită văzută şi revăzută. Nici nu au mai contat invitaţiile sau numărul locului de pe invitaţii. Craiovenii au venit la teatru ca să îl vadă pe Mălăele, iar actorul i-a răsplătit făcându-i să râdă aşa cum nu au mai făcut-o de mult. „Măscăriciul“ este o prelucrare a două scenete după Cehov, la care s-au adăugat texte adecvate structurii psihologice a celor două personaje. Acţiunea se petrece pe scena unui teatru de provincie, unde au rămas peste noapte, la o sticlă de votcă, un bătrân actor, interpretat de Horaţiu Mălăele, şi un bătrân sufleor, Nichita, interpretat de Nicolae Urs. Ei evocă bucuriile şi suferinţele vieţii de actor, pentru care amândoi au renunţat la viaţa personală, şi se îmbată atât din „sfânta votcă“, cât şi din succesul pe care l-au avut în tinereţe. Actorul, secondat de sufleor, rosteşte tirade din Cehov şi Shakespeare, interpretează celebre scene clasice de dramă şi vodevil. Ajuns o umbră pe scena unde altădată făcea publicul să vibreze, el parodiază teatrul contemporan şi interpretarea actorilor tineri care nu mai sunt în stare să redea emoţia. Copleşit de singurătate, fără alţi prieteni în afară de Nichita, actorul simte nevoia să predea ştafeta. Îl alege ca urmaş pe fostul lui sufleor