Prin nu ştiu ce sclipire de inteligenţă, la sfârşitul anilor ’90, România achiziţiona un sistem de avioane fără pilot de la o companie americană. De atunci, şase avioane Shadow 600 au fost exploatate la maximum de structura militară de informaţii a României. Beneficiile au fost spectaculoase în raport cu preţul achiziţiei şi costurile de operare.
Contribuţia românească în teatrele de război externe a însemnat o componentă consistentă de informaţii militare. În Balcanii de Vest, Irak sau Afganistan. În ultimii zece ani, ne-am dezvoltat o capacitate pe care n-am avut-o niciodată: IMINT – Imagery Intelligence. Cu UAV – avioane fără pilot sau avioane spion, cum vrem să le spunem – a început culegerea de informaţii militare extrem de preţioase. Acolo unde erau concentrate trupele româneşti de menţinerea păcii, unul sau două Shadow 600 survolau o arie mai largă pentru monitorizarea şi prevenirea ameninţărilor. În teatrul de operaţii din Orientul Mijlociu, câteva misiuni spectaculoase ne-au permis chiar unele colaborări pe linia informaţiilor militare cu aliaţii din NATO, în special cei americani.
Funcţie de misiunile stabilite, avioanele Shadow (trad: Umbra) erau trimise în zone greu accesibile militarilor, chiar şi celor din forţele speciale. De la 5.000 de metri altitudine, umbrele transmit în timp real, atât la Bucureşti şi în alte locaţii prestabilite, imagini valoroase. Această specializare de nişă a serviciului de informaţii al Armatei e apreciată de aliaţi, oriunde a fost vorba de misiuni comune.
Din păcate, România nu mai are acum decât un singur avion Shadow 600. Capacitatea IMINT a fost puternic redusă, până la un nivel simbolic. O foarte proastă relaţie cu producătorul american şi lipsa unor decizii ferme la nivel strategic au făcut ca acest atu al nostru să ajungă aproape de zero. Direcţia Informaţii
Militare, aripa externă a Di
