Ferma de eoliene de lângă Lincolnshire produce deja cei 194 de megawaţi proiectaţi, iar Marea Britanie a devenit lider mondial în producţia de energie prin turbine eoliene amplasate în largul mării. Spre deosebire de Silvio Berlusconi, care la dineul de miercuri, organizat cu ocazia închiderii summitului, a spus că el n-a semnat înţelegerea de reducere a poluării, pentru că nu el era prim-ministru la momentul respectiv, regina Marii Britanii şi-a oferit cu generozitate domeniile situate la marginea mării pentru amplasarea de eoliene.
Nu întâmplător, după instalarea mai multor „ferme“ cu mori de vânt lângă coastele britanice, această ţară a reuşit să devanseze Danemarca, devenind lider mondial la eoliene off-shore (amplasate în largul mării).
Un acord de Crăciun
Presa britanică spune şi ea că „îngroparea dioxidului de carbon“, pe care s-a mizat atunci când s-a negociat reducerea poluării termocentralelor pe cărbune, e aproape o poveste S.F.
Costurile compresării şi instalării reţelei de ţevi, prin care să se transporte dioxidul de carbon lichefiat până în minele de mare adâncime, depăşesc cu mult beneficiile termocentralelor.
Mult mai ieftin ar fi, de pildă, să se ardă gaze naturale în loc de cărbune, să construim hidrocentrale sau să montăm eoliene în largul mării. De altfel, nimeni nu s-a grăbit să îngroape mult-hulitul dioxid de carbon şi în toată Europa termocentralele ard cărbuni şi poluează la fel ca-ntotdeauna.
Chiar dacă crahul de pe Wall Street amendează sever planul 20/20/20 şi în multe ţări a picurat morfină peste intenţiile ecologiste ale europenilor, liderii actuali ai Uniunii sunt optimişti şi cred că redresarea sistemului bancar şi implementarea programelor antipoluare se vor susţine reciproc, iar acordul se va semna chiar înainte de Crăciun.
