După viforosul concert de deschidere a stagiunii de la Sala Radio, unde maestrul Horia Andreescu s-a întrecut pe sine, alături de mult întinerita Orchestră Naţională Radio, într-un excelent festival Beethoven, un interesant medalion de muzică spaniolă ne-a fost oferit de dirijorul José Miguel Rodilla. O lucrare rar abordată şi puţin cîntată pe la noi, a unui compozitor iubit la el acasă, Joaquin Turina, Dansuri fantastice op. 23 a fost alăturată altor două piese, ultracunoscute şi mult interpretate pe toate meridianele. Este vorba de Rapsodia spaniolă şi de faimosul Bolero, ce a atras mereu atenţia şi interesul nu doar şefilor de orchestră, ci şi unui meloman de talia lui I.L. Caragiale, care l-a apucat în viaţă pe marele compozitor german, în perioada stagiului său berlinez. Cine ştie dacă nu şi-au intersectat şi paşii printr-o urbe care l-a onorat pe muzician în cel mai înalt grad şi l-a adăpostit pe năzurosul scriitor român, alungat de mizeriile suportate de la contemporanii săi conaţionali, prea puţin melomani. Cele trei piese cu farmec şi parfum iberic au fost asezonate cu Concertul pentru vioară nr. 1 în sol minor, op. 26 de Max Bruch, cumva în acelaşi registru de mare deschidere armonică. Solista serii a fost un nume consacrat al vieţii de concert româneşti, violonista Cristina Anghelescu. Un concert alcătuit riguros, cu un dirijor plin de entuziasm, capabil să redea culoarea şi pitorescul unor partituri celebre, cu o solistă pe care se poate conta la fiecare apariţie – frazare elegantă şi o frumoasă, bine strunită virtuozitate, mai ales că, în aceste lucrări „populare“, mulţi intrepreţi fac exces de zel şi măiestrie, în dauna muzicii... – şi, mai ales, cu surpriza agreabilă a acestui început de stagiune, Orchestra Naţională Radio. Horia Andreescu a pus la punct o nouă maşinărie orchestrală care, sîntem siguri şi avem toată încrederea, va oferi multe m