Curelar, confecţioner de jucării din lemn, olar sau sculptor în scoarţă de copac sunt meserii rare, pe care numai unii oameni le pot face. Pe lângă talent şi multă imaginaţie, aceştia au un suflet mare şi dragoste pentru meseria lor.Fiecare meşteşugar de la Târgul Meşterilor Populari spune poveşti: cea a talentului sau a harului cu care a fost înzestrat, a fiecărui obiect în care a pus suflet şi multă muncă, povestea câte unui cumpărător din oraşele pe unde a umblat. Cea mai importantă este însă povestea meseriei lor. „Am intrat în cooperativă ca să învăţ o meserie. Sunt primul din familia mea care este curelar. Da, curelar. Am învăţat de la un meseriaş adevărat care mai trăieşte şi acum. Are 89 de ani. Lui trebuie să îi mulţumesc pentru ce ştiu“, îşi deapănă povestea Ioan Nistor, din Sighişoara, în timp ce coase la curea. Îi place să facă obiectele pe loc, în faţa clientului, să vadă omul că dă ban pe calitate. „Îmi mai faceţi, vă rog, o gaură la curea?“, a întrebat un craiovean care proba o curea tocmai făcută de meşter. „Vă dau două, că poate mai slăbiţi“, a spus Nistor şi a dat imediat două găuri. „De mulţi ani vin în târguri şi la început a fost frumos, dar apoi au venit comercianţii, adică oameni care s-au lăsat de meserie şi nu mai produc, ci cumpără. Ne degradează pe noi, cei care facem cu suflet meserie“, a spus Ioan Nistor. Din mâinile lui ies în câteva minute curele şi opinci. „O meserie nu se învaţă numai tehnic. Trebuie să existe ceva, dragoste e prea puţin spus. O ataşare de ea, să fie parte din tine“, a precizat meşterul curelar.

Curea ardelenească, în euro În urmă cu câţiva ani, Ioan Nistor a readus pe piaţă cureaua ardelenească tradiţională, care este de foarte multe ori admirată de târgoveţi. „E cusută manual şi are motive din portul popular. O făceam în tinereţe şi m-am gândit să o fac şi acum...“. L-a întrerupt un craiovean care a între