În cartea sa intitulată Rumeurs. Le plus vieux média du monde, Jean-Noël Kapferer descrie, printre altele, cum cele mai multe dintre zvonuri au drept sursă un fapt în genere îngrijorător. Just! Şi, cum prin însăşi natura sa zvonul determină mobilitatea atenţiei grupurilor, aceste grupuri încearcă mereu să reconstituie un puzzle alcătuit din crîmpeie de informaţie. Cu cît lipsesc mai multe piese, cu atît inconştientul colectiv va atîrna mai greu în interpretare. Iar din contră, cu cît numărul pieselor este mai mare, cu atît interpretarea va fi mai aproape de realitate. Mi-am amintit aceste afirmaţii deunăzi, cînd un prieten s-a apropiat de mine cu o privire extrem de îngrijorată, căutînd parcă liniştea în ceea ce eu urma (şi ar fi trebuit să ştiu) să îi răspund: „Ai auzit ce zic ăştia la TV? Se pare că este foarte dureroasă treaba cu criza asta economică! Toată lumea vorbeşte despre un nou Război Mondial, pentru că aşa s-a întîmplat şi în ’30! Se pare că numai un mare război poate pune capăt unei asemenea recesiuni!“. Departe de a-mi suspecta prietenul de nepricepere intelectuală, mi-am dat seama că în mintea lui, a mea şi, mai mult ca sigur, a multor altor oameni se amestecă mai multe tipuri de informaţie, care, din zvon în zvon, din confuzie în confuzie, pot înrăutăţi situaţia, şi aşa suficient de nefericită. Precedentul cu anii ’30 nu se susţine Am încercat să-i rezum prietenului meu, cît mai simplu cu putinţă, cu o pricepere economică, recunosc, ce ţine mai degrabă de intuiţie şi de o oarecare cunoaştere a unor precedente istorice, că posibilitatea unui război este într-adevăr reală, însă asta nu trebuie dedusă drept o consecinţă sine qua non. Războaiele au, ca şi cutremurele, o iminenţă aparte, însă ele nu sînt şi nici nu trebuie să fie o preocupare permanentă pentru populaţia atît de ocupată cu nimicurile cotidiene. Precedentul invocat de amicul meu t