Lăcătuş a luat o decizie înţeleaptă. Dacă mai zăbovea câteva zile, îl umplea boier Gigi de rahat ca pe Hagi, anul trecut pe vremea asta. A abdica de la Steaua becaliotă nu e nici Lăcătuş a luat o decizie înţeleaptă. Dacă mai zăbovea câteva zile, îl umplea boier Gigi de rahat ca pe Hagi, anul trecut pe vremea asta. A abdica de la Steaua becaliotă nu e nici slăbiciune, nici laşitate. În schimb, a antrena Steaua becaliotă e curat masochism.
Atâta vreme cât nu se schimbă nimic fundamental, nu contează cine-i va succeda lui Lăcătuş. De câţiva ani, ne tot învârtim în cerc: Piţurcă-Olăroiu-Zenga-Dumitriu-Protasov-Olăroiu-Hagi-Pedrazzini-Lăcătuş... Şi acum, evident, este aşteptat cel mai tare antrenor: Protasov-Petrescu-Dorinel-etc. Ăsta sigur va fi perfect! Sigur va rupe Europa-n două, cinşpe puncte în Liga Campionilor, Rădoi vândut cu 20 de milioane, averi şi palate, pohta ce-am pohtit, hahalerelor!
Meciul cu Lyon a fost tabloul fidel al epocii Gigi Becali. Şocul trecerii de la 3-2 la 3-5, de la o repriză la alta, a reflectat perfect extremele între care se zbuciumă acest personaj haios-grotesc, senin-întunecat, credincios-îndrăcit. Un meci schizoid pentru un personaj schizoid.
Marţi, în Ghencea, s-a întâmplat ceva mai grav decât înfrângerea Stelei. O declaraţie bestială a aceluiaşi Becali: „Am zis: «Ajută-mă, Doamne, să-l bat pe nenorocitu’ ăla!»” „Nenorocitul” era Jean-Michel Aulas, patronul clubului Olympique Lyon, vinovat de a fi făcut o glumă („vi-l dau pe Benzema dacă-mi daţi 50% din acţiunile clubului Steaua”) la dineul dinaintea meciului, printre cârnăciori, ficăţei şi clinchet de pahare.
Iată cum liga mioritică devine model pentru Liga Campionilor! Dacă te-ai antrenat la înjurături cu Iancu, Borcea, Meme sau Mititelu, de ce să nu-i zici fo’ două şi arogantului de franţuz?
E şi ăsta un progres: i
