Să ne aducem aminte cum exulta Guvernul la vestea că România a înregistrat o creştere economică de vreo 9% acum mai puţin de două luni. Spuneau că este meritul lor, al liberalilor, că economia merge bine şi că am ajuns la un PIB de aproape 200 de miliarde... Astăzi Guvernul este deja îngrijorat din cauza crizei financiare internaţionale, despre care ni se spune că ne va afecta. Şi dacă ne va afecta, nu vom rămîne cu nimic după agoniseala liberală. De ce? Foarte simplu. Liberalii susţinuţi frenetic de PSD au orientat cîştigurile bugetare către consum. Pensii, salarii mai mari pentru bugetari şi alte pomeni. Nu au făcut nimic cu cap, doar au crescut veniturile hipermarketurilor prin politicile lor. Am consumat şi continuăm să consumăm pînă ne va ajunge cuţitul la os, dar de investit nu investim. Guvernul s-a comportat exact ca românul pe care-l reprezintă: cum a dat de o brumă de bani cum s-a pus pe epatat. Din ’89 încoace, obsesia naţională a fost să prindem occidentul din urmă. Să fim şi noi ca ei. Să ne integrăm şi să fim şi noi o ţară cum se cuvine. Unii sperau că ne vom apropia şi că ne va fi mai uşor să-i prindem din urmă pe occidentali dacă pe ei îi afectează criza financiară mai mult decît pe noi, care nici măcar nu avem o bursă de valori încît să conteze prea mult, riscul nostru fiind mai mic. Şi chiar dacă această abordare de tipul „capra vecinului“ ar fi fost potrivită tot nu am fi redus obsedanta diferenţă. Pentru că noi nu am investit nimic. În afara celor cîtorva malluri ce au fost construite pornind de la iniţiative private, cu ce proiecte măreţe de infrastructură ne putem noi lăuda de la Ceauşescu şi pînă azi? Dacă, Doamne fereşte, criza ne va „nivela“ pe toţi, tot cel mai jos o să fim. Ţările din Vest (şi cele de tipul Ţării Soarelui Răsare) au măcar infrastructură. Au drumuri şi porturi prin care să-şi transporte eficient mărfurile, au clădiri