Atacurile speculative nu au inceput cu Romania si nu se termina cu ea. Au existat, exista si vor continua sa existe, indiferent de iesirile d-lui Guvernator. In plus, ele au, in afara otarelii publice si alte cai, infinit mai tehnice de a fi combatute.
Nu am sa intru in amanuntele tehnice ale atacurilor speculative. Sunt crize de prima generatie, de generatie secundara, ale caror mecanisme au facut obiect de studiu ale bancilor centrale. S-au publicat valoroase lucrari despre (im) predictibilitatea lor ca si despre posibilele reactii ale politicii monetare in cazul unor asemenea atacuri. Niciuna dintre lucrarile economice nu a inclus condamnarea bancilor ori a bancherilor. In fond, si Guvernatorul stie foarte bine asta, nu te poti pune cu vulturii financiari. Oricati ai omori, a doua zi tot se va naste altul.
In al doilea rand, nimeni nu poate obliga un fond speculativ sa nu intre pe o piata. Nu poti, de asemenea, sa te incrunti la cei care, la casele de pariuri, mizeaza pe faptul ca esti prost si ca vei pierde meciul. E opinia lor si isi risca banii pentru asta. Poti insa sa ai reactii decente, economic fundamentate.
Una dintre masuri este de pilda impunerea unei taxe Tobin. Laureatul Nobelului pentru economie James Tobin a propus ca tranzactiile financiare internationale sa fie taxate cu un procent oarecare, pentru a limita apetitul pentru speculatii. Un alt laureat al Nobelului, Stiglitz, e si el sustinatorul acestei initiative, dezbatuta de altfel si la nivelul ONU.
Doi. O alta masura de bun simt pe care majoritatea guvernelor au luat-o in vremuri de specula financiara, a fost ridicarea dobanzii cheie. O asemenea decizie ar face mult mai costisitoare speculatia pe moneda. De fapt, Ungaria e cea mai recenta economie care a procedat asa, in urma cu cateva zile. In cazul Romaniei, efectul psihologic nu este de dorit, insa decat
