Pentru cel mai mare (deocamdată) Tîrg de Carte din lume, cel de la Frankfurt, editorii îşi programează întîlnirile începînd din mai-iunie. Încă şi mai devreme se fac propunerile pentru discuţii, lecturi în spaţiile special amenajate sau în programul tîrgului: acestea dau vizibilitate internaţională autorilor invitaţi. Lecturile de la standul nostru, adresate unui inevitabil public românesc, nu aduc atît cît am dori noi. Invitaţiile străine sînt prea puţin onorate, pentru că, la Frankfurt, editorii vin cu agenda plină, întîlniri din jumătate în jumătate de oră, iar seara, dineuri la care se continuă munca din timpul zilei: business, networking. La Tîrgul de Carte de la Frankfurt, nu se vînd cărţi decît, cel mult, duminică, înainte de plecare (la sfîrşitul anilor ’80, cărţile se dădeau gratuit, ne-a povestit Norman Manea, dar multe s-au schimbat de atunci). Iar lansări de carte se fac mai ales de către editurile germane. A fost însă de mare efect ideea directorului Editurii Polirom, Silviu Lupescu, de a prezenta, în acest an, colecţia de „Opere“, în care am avut şansa să fiu primul autor, şi colecţia de autor a lui Norman Manea. A fost, fără îndoială, prima oară cînd directori de mari edituri străine şi directori de colecţii prestigioase au intrat în standul românesc (care arăta plăcut şi era funcţional), cei mai mulţi dintre ei venind ca să îl întîlnească pe Norman Manea şi să vorbească despre el; trei dintre ei, cei de la editurile din Franţa, Spania şi Ungaria, unde voi avea cărţi traduse anul viitor, au venit şi pentru mine. Editorii străini au apreciat cărţile lansate de Polirom, cu nimic mai prejos, ca apariţie grafică, decît cele scoase de ei. Iată, după 18 ani, că, la acest capitol, am putea spune că „am intrat în rîndul lumii“, iar reprezentanta Ministerului Culturii, Ana Andreescu, organizatoarea acestei ediţii a tîrgului, mi-a spus că acum a fost c